Ardelenii, ungurii și teroriștii

E normal să privim cu suspiciune operațiunea SRI cu arestarea atentatorului din Covasna. E mai la îndemână să acuzăm o instituție, decât să o lăudăm. Eu, ca jurnalist, nu cred că am scris vreodată ceva de bine despre vreo administrație, minister sau serviciu. Dar e bine să avem și argumente când luăm o treabă cât se poate de serioasă la mișto. Altul decât: „sigur e o manevră de PR a SRI că l-au ridicat pe ungur fix de ziua României”. Păi sigur că momentul e bun pentru PR. Dar nu credeți că o bombă pusă de ziua românilor era o mișcare bună de PR și pentru extremiștii maghiari de la ”64 de Comitate”? Și că SRI a trebuit să aștepte chiar ziua faptei pentru a strânge suficiente probe care să-l înfunde pe împricinat?
Văd alții pe Facebook că iau de bună mai degrabă ce zic liderii extremiștilor, decât ce zic autoritățile. O atitudine de solidarizare cu infractorul cum nu prea vezi pe la noi. Nu țin minte ca în cazul violatorilor de la Vaslui să creadă cineva varianta prietenilor violatorilor, cum că nu a fost viol ci sex surpriză. Așadar crede mai degrabă ce zic prietenii extremistului. Nu a fost bombă, cu artificii-surpriză. Nu ne otrăvim noi cu informații oficiale care vorbesc de „400 de materiale explozive din categoriile II și III” și ”un dispozitiv pentru declanșarea de la distanță a explozibilului”. Păi văd că maghiarul era pus pe chef mare să sărbătorească taman ziua de 1 Decembrie. Mai ales că ,din pozele de pe Facebook, lui îi place să sărbătorească, mai ales personalitatea lui Horthy, dictatorul găsit responsabil în 1940 pentru copii decapitați cu baioneta în mijlocul satului, din simplul motiv că erau români.
Alții spun că e o „gogoașă SRI” că era imposibil un atentat la adresa românilor la Târgu Secuiesc, că acolo nu sunt români. Ok, nu sunt români, sunt etnici maghiari care au tot dreptul să sărbătorească ziua României, că e și țara lor. Credeți că, dacă ar fi adevărat atentatul extremiștilor, ar fi avut vreo aceștia vreo remușcare dacă ar fi omorât maghiari cu tricolorul în mână. Ați văzut teroriști ISIS plângând după musulmanii omorâți în Liban sau Turcia?
Băieții ăștia demenți până la extremă au un prieten de nădejde chiar lângă noi, un membru UE. E Ungaria lui Orban. Știțați că un deputat UDMR este păzit cu strășnicie de Budapesta ca să nu ajungă în mâinile autorităților din România care au decis de jumătate de an arestarea lui? Mai știe cineva ceva de Marko Attila? Ultima oară știu că era bine-mersi și compunea poezii pe Facebook. Artificierul nostru avea prieteni în Parlamentul Ungar. Ce o fi fost în mintea lui? Ce garanție am avea că el și alții ca el nu sunt convinși că orice ar face aici, ar putea scăpa nepedepsiți la nici o sută de kilometri distanță, peste graniță.

Publicat în Reparam peretii | 1 comentariu

Cum ne ferim de ruși la protestele din București

Ce se întâmplă în aceste zile pute a propagandă sovietică identică cu ce s-a întâmplat în ’89. Câteva exemple de conspiraționism 2015 vs 1989.

1. Cineva a dat foc clubului! Testele simple făcute de mai mulți jurnaliști de pe la toate televiziunile au arătat cât de rapid se aprinde acel burete, chiar cu acel tip de artificii. Teoria e bună pentru cei care vor să sporească furia populară legitimă din aceste zile. Și e izbitor de familiară cu diversiunile din 1989: teroriști arabi sunt parașutați în pădurile de lângă București și împușcă militari români. Nici până azi nu s-a găsit vreun terorist. S-a demonstrat că atunci soldați români au tras în soldați români. Teoria cu teroriștii arabi era necesară pentru ca niște animale de generali români să aibă credibilitate atunci când cereau să se deschidă focul spre români nevinovați.

2. Zeci de cadavre de la ‪#‎Colectiv‬ sunt ascunse de ochii lumii la IML. La fel, această ipoteză pune paie pe focul furiei populare. Așa e că vă sună familiară conspirația cu numărul victimelor? La Timișoara în 89 se vorbea despre 40 de mii de morți. Pentru credibilitate și efecte speciale s-au fost dezgropați morți din cimitirul săracilor.

Cui folosesc toate aceste diversiuni? Uitați-vă la site-urile care le propagă. Majoritatea sunt ziare online apărute peste noapte, bloguri obscure care publică articole citând surse incerte. Ziceam zilele trecute că unul din cei mai buni analiști de politică externă din lume, un polonez, mi-a spus că Rusia a început războiul în UE. E un altfel de război, unde primul asalt e propaganda la nivelul națiunilor folosind mijloace democratice: presa „liberă”. Mi- a zis să fiu atent la câte ziare dubioase online vor apărea brusc în următorul an în România, publicații care vor avea un conținut cu priză la public și un mesaj subliminal comun: americanii sunt oameni răi, mai mișto îi stă României fără ei. Toate astea asezonate cu un apel puternic la mândria națională. Zilele trecut văzusem pe un site, tot anonim, un articol distribuit la greu cum americanii cotropitori ne-au pus să punem la ziua Armatei Române imnul SUA. Nicăieri nu se preciza realitatea: imnul SUA a fost cântat pentru că la paradă au fost militari americani iar legea romana obliga la intonarea imnului oaspeților mai întâi. Acum aceleași site-uri văd că preaiau cu încântare articole conspiraționiste de la proteste.
Protestele trebuie să continue, dar nu cum vor ei. Nu cu foc și anarhie ca în Grecia. Ci cu minte și pace, ca în România. Să arătăm vecinilor de la Est că lucrează cu arme de propagandă vechi de 50 de ani, că se mai schimbă lumea o dată cu internetul, că nu mai suntem generația care să creadă că apa de la robinet e otrăvită, când putem să verificăm informația simplu, cu un search pe Google.

Publicat în Reparam peretii | Lasă un comentariu

Parinții mei mărinimoși

tata mama

Doi dascăli deosebiţi, Mircea şi Nina Nedea, unul profesor de biologie la Colegiul „Costache Negruzzi“, celălalt la Colegiul „Mihai Eminescu“, se ocupă pentru al cincilea an consecutiv de pregătirea tinerilor care visează să ajungă doctori, dar care provin din familii modeste. Pentru că aceştia nu şi-ar permite să achite meditaţii în particular, profesorii îi pregătesc gratuit.

Citeste mai mult: adev.ro/nwbbc8

Și când îmi aduc aminte că în copilărie mama îmi tot repeta cu diverse ocazii: „Nimeni nu face nimic gratis în ziua de azi, Alex!”. Mă bucur că e al cincilea an consecutiv în care își contrazice vorbele prin propriile fapte. Poate nici nu isi dau seama ai mei cât bine fac acestei țări.Sau poate doar nu vor sa o spună. Pentru că un medic devenit dintr-un copil ieșit din glodul sărăciei de la țară va fi clar un doctor exceptional, cu dorința de a se autodepăși în permanență. Și poate și un om care va dori tot timpul, deasupra mesei de operație, să dea mai departe lecția de omenie predată și lui cândva, prin clasa a XII-a, de niște modești profesori de biologie din Iași.

La Medicină concurenta e de patru pe loc. Majoritatea elevi care au măcar bani de manuale, dacă nu de sute de ore de meditații în particular. În această competiție sunt însă zero șansele pentru un viitor medic excepțional dacă e venit de la liceul din Chișcăleni Vale unde a făcut o singură oră de biologie pe săptămână, și aia cu un profesor suplinitor: în cel mai bun caz veterinarul satului și de cele mai multe ori- văcarul.

Publicat în Reparam peretii | Lasă un comentariu

Coreea de Năvodari

Dacă v-aș spune că un primar din România a tăiat cablul în tot orașul ca să nu se vadă ancheta mea despre el, v-ați cocoșa de râs și ați zice că fabulez, că trăiesc în realități paralele. Nici eu nu am crezut. Dar să vă prezint datele așa cum sunt: eu am făcut o anchetă despre cum apropiați ai primarului din Năvodari au pus mâna pe tabăra de copii de acolo. Ancheta urma să fie difuzată aseară la ora 21. La ora 19 primesc un telefon din Năvodari în care o voce precipitată îmi zice: „Primarul urmează să taie cablul în tot orașul cu puțin timp înainte de emisie, să nu se vadă ancheta”. Mă apucă râsul. „Ce dracu, n-o fi Coreea de Nord!”, îmi zic în gând și îmi văd de ale mele. Cu cinci minute înainte de emisiune începe să-mi sune telefonul. Curg apeluri din Năvodari. ”Domnu Nedea, văd purici la televizor”. ”Domnu reporter, eu văd un ceas care arată ora exactă. Și atât”. Din ce îmi spuneau oamenii, dispăruse brusc semnalul la toate companiile de cablu din localitate. Și doar pe raza Năvodariului. Am sunat în redacție, Sabina Iosub a preluat cazul azi, la prima oră. Așa că fost sunat primarul. Care, inițial, când a aflat despre ce subiect e vorba, ne-a închis telefonul în nas. O fi sau nu mâna primarului urmează să se stabilească. Ce nu înțeleg însă alți oameni este că în ziua de astăzi, cu Facebook, cu atâtea bloguri, cu atâtea televiziuni de știri, e atât de aiurea să încerci să oprești o știre despre tine. Pentru că nu vei obține decât efectul invers. Știrea se va propaga mai tare ca atunci când ai fi lăsat-o în pace. Cu cât încerci mai tare să o ascunzi, cu atât va crește mai mult, ca un bulgăre de zăpadă mic care, o dată pornit la vale, pe pârtie, va crește neîncetat până se face ditamai bulgăroiul, bun să se vadă de pe lună.

LATER EDIT: Surse demne de încredere de la operatorii de cablu de la București confirmă: pe raza Năvodariului s-au tăiat cablurile. FIZIC. Patru operatori de cablu afectați.

Publicat în Reparam peretii | Lasă un comentariu

Un wc care inspiră

foto vc Aceasta nu e o poza cu un om, o oglinda și o floare, ci poza cu o Românie care nu e putrezită chiar în toate cotloanele. Cobor mohorât la spațiul de servicii de la km 207, pe Autostrada Soarelui, pregătindu-mi de la intrare nasul pentru o toaletă publică, așa cum știm cu toții că sunt cele fără taxă. Dar de cum deschid ușa șoc: dau de ceva între florărie și farmacie. Peste tot garofițe și crizanteme. Faianța și gresia strălucesc oglindă de poți să îți faci freza în ele. Domnul Iordan s-a angajat ca om de serviciu și, ce să vezi, lucru șocant, a zis să-și vadă de treabă. A primit să aibă grijă de una din toaletele din spațiile de servicii de pe Autostradă. Un job bagatelă ar zice unii, mai corporatiști. Dar Iordan și-a luat treaba în serios. Veghează la intrare cu mopul la piept, ca un străjer cu halebardă. Cum iese un turist, cum țuști! discret în urma lui să șteargă orice urmă. Și, ca să fie frumos și să aibă ce pune la oglinzi și la geamuri, a plantat flori pe o palmă de pământ de lângă toaletă de unde umple pahare de cafea pe post de vaze. El e domnul Iordan și e un român care își face treaba. Și asta nu e o bagatelă căci o țară care mai are oameni care își fac treaba nu e o țară putrezită în cele mai mici unghere.

Poate domnul Iordan nu s-a gândit niciodată că ceea ce face el, spălatul ăla de veceuri, are ceva spiritual în asta. Dar are: ne inspiră pe noi ceilalți să nu ne facem meseria de mântuială. Și că există speranță.

Publicat în Reparam peretii | Lasă un comentariu