Să nu muriţi pe stradă în viaţa voastră!

Domnul Baywach vorbind cu o spectatoare blonda despre starea cardiologiei de metrou
Domnul Baywatch vorbind cu o spectatoare blonda despre starea cardiologiei de metrou

Azi dimineaţă, în mijlocul vagonului de metrou aglomerat, o femeie căzu din picioare în spatele meu. Nu am prins exact momentul, dar până să mă prind ce şi cum, trecuseră cel puţin 10 secunde. Întorc capul şi văd următoarea poză: în jurul femeii împrăştiate pe jos, doamne şi domni nu se clintiseră din poziţile confortabile.  Beleau ochii, se holbau, respirau ori mestecau o gumă. Teatru moca. În secunda doi devin personaj în piesa lor- un tânăr cu ochelari groşi, negri,  călare pe pacientă, pălmuind-o cu dreapta, ţinându-i capul cu stânga. Din mulţimea spectatoare se mai şi aude o voce de cucoană:

-Vaaaaai, dar nu se poate aşa ceva. Staţi toţi şi vă uitaţi. Nţ, nţ, nţ…

Bineînţeles, nici cucoana nu făcea nimic. Stătea-se uita – ntz-âia. (Asta suntem şi asta am fost dintrotdeauna: un popor ntz-âitor. „Vin tătarii. Nţ-nţ.Ne atacă turcii. Nţ-Nţ:Tre să cedăm Basarabia. Ntz. Ntz). Revenind la istoria de azi: mai vine un tânăr să mă ajute, o scoatem pe braţe pe bolnavă din metrou. O femeie coboară după noi cu geanta pacientei.

Şi circul urmează:

Staţia Romană, peron partea dreaptă. Începe circul adevărat. Sun la 112. Răspunde o voce si îmi zice că să nu închid că îmi face legătura cu ambulanţa. Trec trei minute. Legătura nu mai vine. Patru minute. Nimic. Cinci- canci. Şase- Pauză. Înjur în telefon:

-Mă piş pe ţara asta şi pe ambulanţa ei şi pe salvarea ei astă’ şî mâini!

Brusc o voce îmi răspunde în receptor:

-Deeeaaaaa

Eu: Alo?

-Ziceţi , rosteşte nazal, de la celălalt capăt al firului de telefon mobil, un personaj care avea o greaţă

Eu: Păi aştept de jumătate de oră să îmi răspundă cineva

-Şi aţi dat vreo adresă?

Mă enervez. Îmi vine să îi strig: „Stimată doamnă permiteţi-mi să vă informez că moare mă-ta la metrou!!!  Trimte salvarea la Romană!”.

Din fericire nu apuc să mă exprim. Vine spre noi alegând cu pieptul în faţă un bodyguard. Un fel de baywatch de metrou:

-Am chemat SMURDU. E mai bun ca salvarea…

Mister Bei Uaci,  de la firma de pază Scorseze, o ia pe pacientă şi o întinde pe scaunele alea roşii unde îţi hodineşti ciolanele. Face semn gurilor cască să se dăpărteze. Să nu ia aerul pacientei. Mai trece un moment şi surpriză! un moş tânăr se aşează taman pe unul din  scaune, chiar la căpătâiul pacientei. Cum ar veni:hop şi el! Aşea, să vază ochiu lui mai bine.

-Dă-te nene de acolo!

-La ce să mă dau?, întreabă deranjat mutându-se totuşi cu un loc mai în dreapta. Se uită critic la paznicul de metrou. Nu am prins ce i-a zis, dar portarul nostru de metrou răspunde supărat:

-Domnule, lăsa -mă că ştiu eu mai bine…

-….

-Toată lumea crede că noi ăştia de păzim  suntem nişte fraieri, nişte nenorociţi, nişte dobitoci. Avem totuşi şi noi nişte studii. Ştim noi mai multe. Avem atestate.

-….

-Avem a-tes-ta-te!!!! Repetă el pentru tot auditoriu, în vreme ce o dă cu apă pe faţă pe pacientă. A-tes-ta-te!

Moşul de pe scaun mai mormăie ceva.Paznicul nostru îi răspunde

-Domnule eu nu pot să îi fac nimic, decât dacă e de „cardio”. Dacă e diabet nu am ce să îi fac

Vasăzică portarul  nostru de metrou nu e paznic de boli interne, e paznic cardiolog

Moşul zice:

-Stiţi ce presupune diabetul? , îl întreabă expert pe baywachul cardiolog şi face o grimasă de „Etete şi la fraierul ăsta”

-Ia zi, moşule, ce prevede diabetul?

-Prevede…apă cu zahăr

Femeia bolnavă devenise între timp conştientă şi asculta şi ea discuţiile dintre cei doi. Nu am mai aşteptat SMURD-ul şi am plecat. Îmi vreme ce scriu aceste rânduri îmi tot repet în cap că în viaţa vieţilor mele nu voi muri pe stradă, în Bucureşti. Nici măcar o dată, de probă.

Anunțuri

21 de gânduri despre „Să nu muriţi pe stradă în viaţa voastră!

  1. doamna a scapat ieftin pentru c si-a revenit si si-a recuperat si geanta intacta… eu am vazut o bartanica care „atipise definitiv” pe un scaun din-acesta rosu … in statie la DRISTOR… cineva a chemat politia si „oamenii de bine” crea staeu si se holbau se stransesera ca la urs in jurul ei ingreunand misiunea politistului si… atat.

    e foarte trist cum inteleg romanii sa ia atitudine in situatii critice…
    imi aduc aminte cu ani in urma cand boxerul meu se zbatea in gura unui caine de talie mult mai mare si eu incercam disperata sa il scot cum… trei domni sau postat la un metru in spatele meu si puneau deja pariuri cine castiga bataia… la rugamintile mele disperate sa ma ajute sa tin cainele au ramas insensibili 😦

    deci astia suntem

    Hai Romania!

  2. Sa stii ca unii beywatchi chiar au atestate si au curs de prim ajutor. Acum zi si tu… esti nemultumit de ce se intampla in tara asta dar in situatia la care ai asistat ce ai facut? Puteai face mai mult? Putea paznicul sa faca mai mult? E clar ca majoritatea suntem activo-pasivi (adica ntz-ntz-nz ) dar pe bune de ce trebuie sa ne uram intre noi? De ce trebuie s agasim nod in papura? Un om nu poate salva un alt om daca acela nu vrea sa se salveze. Poate ti se pare dur si greu de digerat dar pana sa ajungem sa cadem in strada avem o datorie fata de noi, sa avem grija de sanatatea noastra. Noi ajungem in punctul in care suntem deja bolnavi si nu stim ce sa mai facem sa starnim mila publica si ne vaitam ca n-avem bani de medicamente. Am exemple langa mine carora medicul le-a spus clar: colesterol mare, fara grasimi! „Dar nu pot asa!” Intelegi? Daca mie nu imi pasa de mine nici in al 12-lea ceas, cine ma poate salva.
    Ai un suflet nobil dar nu ii poti salva pe toti. Nimeni nu poate. Va veni un moment in care va trebui sa realizam ca suntem singurii care putem hotari pt noi. 🙂
    Numai bine iti doresc si in nici un caz sa nu cazi pe strazile din Bucuresti.

    1. Uite că eu sunt un animal mare și perfect sănătos și tot mi-am luat-o. La analize nu mi-au găsit nimic. Mi-au zis că așa om sănătos n-au mai văzut de mult. S-a presupus că din cauza aglomerației n-am avut destul aer. Întâmplător am și niște pregătire baywatch și să știți că în general băieții își iau treaba în serios.

  3. Băi nene, eu am murit așa anul trecut. Odată mi-a venit fiorul cel rece undeva între Politehnică și Eroilor. Am apucat să-i zic nvestii că mi-e rău și gata, a venit Cabral. M-am trezit aproape de Unirii, pe scaun! Nevasta îmi dădea palme și plângea (presupun că de bucurie că are așa ocazie), un băiat îmi turna apă în cap. Am aflat mai apoi că săracul băiat m-a adunat de pe jos cu toate cele 90 de kilograme ale mele. Să-i dea Dumnezeu sănătate și putere de muncă în continuare!
    Acum nu știu, să zic că am avut noroc cu nevasta, să zic că sunt oamenii săritori… cert e că nu am rămas pe jos.
    Peste vreo 2 luni am întors și eu favoarea unei domnișoare care probabil era la dietă.

  4. Odata la Unirii o tanti a cazut printre doua vagoane de tren din ala nou, crezand ca despartitura dintre vagoane e usa metroului…nu vedea bine saraca. Am apasat butonul rosu vreo 3 insi in acelasi timp sa nu plece trenul din statie.
    Am ramas impresionat placut de cum s-au miscat si aia de la Scorseze, si politistii, si salvatorii (asa scria pe uniformele lor rosii). Instantaneu au venit.
    O poveste cu final fericit, nu avea mare lucru tanti, doar sperietura din ce au constatat pe loc.
    Ideea e ca metroul e printre locurile cele mai bune de lesinat…daca pot sa zic asa, gandi-ti-va ce e in RATB sau printr-un cartier dubios.

  5. e o chestie pe care am invatat-o in prima zi de facultate: daca se intampla ceva, si exista un GRUP de ‘privitori’, grupul automat incremeneste, pt ca fiecare ASTEAPTA ca altcineva sa ia initiativa. NU e vorba de prostie, indiferenta, sau orice altceva. E pur si simplu un mecanism de grup – grupul are nevoie de un leader. in cazul asta ai fost tu (bravo tie, ca ai reactionat).

    o bucata din textul tau m-a facut sa ma gandesc la altceva: doamne fereste sa lesin si sa se trezeasca un idiot sa ma loveasca („sa-mi dea palme sa ma trezesc”). e cea mai ieftina scuza sa lovesti pe cineva. nu mai zic ca pot fi n motive pt ‘lesin’, si absolut niciuna nu ‘trece’ cu palme peste fata. e doar violenta si lipsa de educatie.

    deci io as zice ca lucrurile sunt foarte bine gandite de natura asa cum sunt. un lider intotdeauna se gaseste („cel mai” lider preia comanda), chestie de noroc la ce nivel e el. in plus fata de ce face personal, liderul poate sa-i organizeze pe ceilalti (ie sa le spuna ce sa faca). o sa fii surprins cat de eficienti devin dintr-o data oamenii cand e cineva ‘competent’ care sa le dea instructiuni precise si sa tina strans controlul.

    ce te-a speriat rau de tot pe tine – cred eu – este ca si tu, in prima faza, ai cazut ‘victima’ mecanismului de grup de care ziceam. si tu ai incremenit (si facut poze?!) asteptand ca altu’ „sa faca ceva”. doar ca tu ai constientizat asta si te-ai speriat. foarte bine. ai avut un insight in natura ta umana si imperfecta. acum ai ocazia sa te iubesti asa imperfect cum esti si sa inveti ceva din chestia asta. (asta cu blamarea celorlalti e doar un mecanism de aparare, stii tu. ca sa lupti cu frica).

    daca vrei cu adevarat sa faci ceva, EDUCA oamenii ce sa faca in situatii de prim ajutor. Cat mai multi oameni. pt ca atunci cand o sa fii tu pe jos, liderul sa stie ce sa faca din surse serioase, nu din filme cu chuck norris. va fi in lider, nicio grija.

    1. Cris. Poza e facuta mult dupa ce femeia si-a revenit.de alfel se si vede stand in fund pe scaun,constienta. De fapt pe mosul bagaret voiam sa il am in cadru. Doi:la ce lectie se studiaza atitudinea ntzuitoare? In rest,timd sa iti dau dreptate

  6. Doua intamplari de acum vreo 10 ani, nu cred sa se fi schimbat oamenii prea mult de atunci:
    1. M-a lovit o masina pe trecerea de pietoni. Vreo 3-4 persoane s-au repezit sa ma ridice si sa ma intrebe daca ma doare ceva. Alte 3-4 s-au apucat sa il certe pe sofer si sa ii ceara sa ma duca la spital.
    2. Aveam un catel pe care nu reuseam sa il invat sa mearga „la picior”. Mergea cu vreo cativa metri inaintea mea cand l-au inconjurat vreo 5-6 caini mai mari, maraind amenintator. M-am repezit speriata si l-am luat in brate. Cainii au continuat sa maraie si sa sara pe mine in timp ce stateam nemiscata. Imediat vreo 3-4 barbati au inceput sa certe cainii si s-au apropiat rapid si i-au gonit. Nu trebuia sa-l iei in brate, mi-au zis. Poate se speriasera ca as fi putut sa patesc ceva. Oricum, nu cu mine aveau treaba acei caini fiindca nu m-au muscat.
    Impresia mea e ca de cele mai multe ori se va gasi cineva caruia sa ii pese si ii va mobiliza si pe altii.

      1. Tinand cont ca au inconjurat-o niste caini vagabonzi, cred ca nu avea cum sa fie in alta tara decat in Romania 🙂

  7. Multumesc lui Dumnezeu, m-a ferit de lucruri de-astea! Insa nu de putine ori am asistat la astfel de scene. Spre exemplu, o femeie cu un copil de cateva luni iese dintr-o policlina, aluneca pe gheata si cade. Disperata, isi culege copilul de pe jos uitandu-se daca are ceva si se aude o voce ragusita de om batran: „Daca nu esti atenta pe unde calci, omori copilul!”. Jur ca imi venea sa il iau de urechile alea mari si paroase si sa i le sifonez putin 🙂

  8. Curat circ! Am patit-o si eu acum cativa ani pe cand eram studenta (prea multa oboseala, tigari, ciuciu mancare etc etc), mi-a venit rau pe la Piata Sudului; noroc ca reusisem sa ies din metrou, nimeni nu m-a ajutat, bineinteles, tot ce am putut auzi a fost doar: „e beata!” Sa te fereasca Dumnezeu sa bolesti sau, vorba ta, sa mori in plina strada! 🙂

    1. Eu am fost pe post de salvator de mai multe ori, dar ieri m-am intrecut pe mine! Fiindca se implineau niste ani de cand imi decedase bunica, am mers la biserica sa dau un pomelnic si fiindca din cauza frigului lipseau doamnele care cantau la strana, m-a rugat parintele sa-l ajut pe cantor( mai cantasem si altadata). N-am indraznit sa refuz si in timp ce cantam, am auzit o busitura: lesinase o tanara si lumea buluc in jurul ei,doar sa vada ce se intampla. Am lasat cantatul si am alergat acolo, am tarat-o cu inca un domn afara la aer si in tinda bisericii i-am dat primul ajutor ca era inconstienta! Cand si-a revenit, am pus-o repede in masina, nemaiasteptand salvarea si am dus-o la Urgente insotita de bunica ei, cu care era la biserica! M-am intors la slujba si dupa ce s-a spus crezul, am vazut cum cantorul, un tanar student la teologie, se lasa incet in strana, palid la fata! Am crezut ca e doar obosit si pana sa- intrb ceva, a dat sa se prabuseasca! L-am sprijinit si cu un domn l-am luat mai mult taras pana in tinda bisericii !Inspaimantata am constatat ca era inconstient, cu maxilarele inclestate, livid la fata, nu aveam pe ce sa-l intind,l-am lasat pe un covoe si iar prim ajutor: degajarea cailor respiratorii, respiratie etc. Preotul a chemat salvarea de data aceasta, desi baiatul isi revenise dar a fost dus totusi la spital! Am ramas marcata de situatie, deoarece nu mi-am explicat de ce doua persoane tinere au cazut pur si simplu din picioare intr-un timp asa de scurt in acelasi spatiu!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s