Agentul imobiliar 007 case

– Deci cartierul de lux e de la căpiţa de fân, pââână după lanului de porumb

Eram în nămol pââână după genunchi în mijlocul unui câmp de lângă Bucureşti. Beleam ochii la ce îmi arăta preocupat agentul imobiliar, şi el cu nămolul până-n gât.

-Deci lux-lux-lux. Acolo, de la căpiţă, în stânga, va fi grădiniţa, dincolo sediu de bancă. Serios.

Eu nu puteam să văd decât ce era de văzut: păpuşoi – acolo, căpiţă de fân -dincolo. Taică-miu, şi el în mocirlă, se uita blând cum bate vântu-n ştiuleţi. Agentul imobiliar semăna acolo, la foc automat,  şcoli, cabinete medicale, stitale, şosele, poduri, ba şi cluburi de noapte, spitale, filiale NASA, secţii de poliţie. Toate unde stau coceni-n soare. Eu vedeam cel mult un pogon de porumb scump cât o tonă de aur. El vedea cel puţin o tonă de porumb de popcorn pentru viitorul cinematograf.

-Aici va fi şosea. Bulevard. Serios. Din fonduri e-u-ro-pe-ne!

Adică un fel de Magheru de Tărtăşeşti. Eu păşeam pe drumul acela ca într-o mlaştină. Fleoşc-fleoşc Taică-miu păşea pe drumul acela ca într-o mlaştină. Fleoşc-fleoşc. Numai agentul păşea de parcă se plimba agale pe bulevardul din capul lui. Degeaba făceam eu apel la raţiune. El nu şi nu. Zonă în dezvoltare, investitori străini, rahat prăjit. Îşi bătea joc de timpul nostru. Îmi venea să îl trimit la promenadă pe burtă pe bulevardul pe care îl vedea el, respectiv pe câmpul pe care îl vedeam eu.

Asta se întâmpla în 2007, când pe toţi ne apucase disperarea că trebuie să ne luăm casă, chiar dacă asta însemna că vor plăti pentru ea şi stră-strănepoţii noştri. Adică îţi luai casă şi puteai să strigi ca Ştefan Cel Mare: „Casa asta nu e a mea, nici a urmaşilor mei, ci a urmaşilor-urmaşilor-urmaşilor.” Disperarea asta a născut o clasă interesantă de băieţaşi care exploataseră prostia sau disperarea unor oameni, numindu-se agenţi imobiliari. Vindeau un metru pătrat de păpuşoi cu 40 de euro, iar la proprietar ajungeau 20 de euro, cam cât era valoarea de piaţă a lui. Aceşti  băieţaşi veneau să îţi arate un teren în maşini scumpe cât trei case din acelea casa la care visai tu. Şi în fiţele lor se regăsesc vieţile a sute de mii de tineri amanetate pe 30 de ani, cu dobândă variabilă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s