Din Raiffeisen în Iadfeissen

Raiffeisen sediul central-foto Nasa care e pe-acolo
Raiffeisen sediul central Viena-foto: Naşa care e pe-acolo

Ţi se pare că viaţa ta e prea simplă? Ţi se pare straniu că, dacă stai bine şi te gândeşti, pe tine chiar nu te doare nimic? Iată că avem soluţia pe care o aştepţi de mult timp. Există un loc unde poţi obţine cel şi mai eficient  ulcer, ulcerul minune, un ulcer cu până la 30% mai durabil. Ulcerul mult visat, fără bătăi de cap. Vino acum la Raiffeisen şi te băgăm rapid în Iadfeissen.

Viaţa mea curgea iremediabil spre o sustenabilă tihna şi ancestrală pace. Nu tu zbucium în viaţa mea, nu tu greutăţi. Aşa că am ales şi eu Raiffeisen, să mă înscriu în programul ăsta a lui Boc-la-bloc, Prima Casă. Am ales Raiffeisen că după criteriul : are firmă galbenă şi dobânda mică. Începutul relaţiei a fost mai timid. I-am adus ofiţerului de credit actele cerute. Dar mi-au zis că nu e bine, că mai trebuie să mai vin şi cu x şi cu y şi cu z, zet pe care să fie menţionat „Conform cu originalul”. I-am adus şi x, şi y,şi z. Dar încă nu era bine: y nu avea ştampila foarte clară. Adu din nou. Totuşi eram împăcat cu noua mea preocupare matinală: după ce mă trezeam- mă spălam, mă cafeleam mergeam la bancă, conştiincios, să semnez condica  şi abia apoi  îmi permiteam să dau şi pe la serviciu. Eram un etern vizitator de sucursală de bancă. După o lună de Raifaizinărit a început şi coşmarul cel adevărat. M-au anunţat sec, într-o vineri, că dacă până luni la ora „treisprezece zero zero” nu îmi găsesc o casă de cumpărat şi nu vin cu documentele,  nu mai prind „fondurile de la stat”. Adică toate drumurile mele la bancă de până atunci au fost în zadar. După un weekend în care am alergat ziua şi nu am dormit noaptea luni eram într-un notariat cu un proprietar de apartament gata să batem palma şi să duc documentele la bancă până la ora 13.00. Şi dă-i şi negociază, dă-i şi semnează La 12.45 încă nu scăpasem din notariat.  Nici la 12.49. La 12 51 eram într-un taxi trecând pe roşu.La 13.00  ofiţerul de credit era cu un dosar de zece metri în braţe şi cu un client leşinat în faţă. Ce mai: Rai curat, faissen desăvârşit.  Documente, avize, înscrieri, intabulări draci-laci. Erau toate la ea. Eram în grafic. Respiram uşurat. Aveam fonduri. La trei zile un telefon sună din din Rai. „Veniţi să luaţi lista cu documentele pe care trebuie să le mai aduceţi”. Hă???? Deci nu numai că trebuia să mai aduc documente, dar mai erau puse toate într-o listă! Când am văzut ce anume cereau să le aduc, „în maxim trei zile că altfel rămân fără fonduri”, mi-a căzut prima casă în cap: aviz de zbor de la Autoritatea Aeronautică, aprobare de la Ministerul Culturii etc etc. Dar un client adevărat al Raiffeisen nu disperă niciodată. În sfârşit, s-a întâmplat un miracol şi am reuşit ca în trei zile să vin cu un alt braţ de documente. Aveam fonduri. Mai trebuia evaluarea şi gata, scăpam. „Săptămâna asta trebuie să facem evaluarea. Ştiţi, rămânem fără fonduri”. Roagă-te de evaluator. Imploră. Amin. Gata eram în grafic. Avea fonduri. Ba nu mai aveam. Raiffeisen rămăsese fără fonduri chiar în ziua în care dosarul meu ar fi trebuit să primească aprobare afinală. Un angajat al băncii mi-a spus că se ştia de o lună că banca luase mai mulţi clienţi decât puteau duce, dar o forţă ciudată îi împingea să mai ia clienţi fără număr, fără număr. Dar acum am înţeles care era miza. Raifffeisen i-a direcţionat pe toţi cei care au rămas fără fonduri către un „credit ipotecar promoţional” de-al lor. Unul  cu o dobândă mult mai mare.   Joaca de-a Raiffeisenul  m-a costat 10 milioane de lei cât am plătit, degeaba, evaluarea plus extrasele din cartea funciară plus notariatul. În aceşti bani nu intră vapoarele de bere pe care le-am băut în acele săptămâni ca să pot adormi.

Anunțuri

6 gânduri despre „Din Raiffeisen în Iadfeissen

  1. Am trecut prin cam 10% din ce ai trecut tu si a fost groaznic, deci nici nu pot sa-mi imaginez cum ar fi de 10 ori mai rau… Tot ce pot sa zic e ca am ajuns sa urasc bancile din tot sufletul meu!

  2. Cosmar,cosmar dar sa vezi dupa….cand plata ratei devine din grija nr 1, o obsesie.”Infratirea” asta cu banca este ca si cum l-ai fi luat pe dracu in brate.Acum tot iti mai permiti sa bei o bere ca sa adormi ,dupa ,nu garantez.

  3. Mda, din pacate, oricat as evita, oricat as injura printre dinti, o sa ajung sa ma infratesc si eu cu dracul in cativa ani pentru tot restul vietii, de dragul unei cosmelii intr-un bloc comunist! Sublim, de-a dreptul sublim!
    Imi pare rau de alergatura ta! Multa bafta la o alta banca! 😦

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s