Sunt ultimul jurnalist penal

E dimineaţă. Pe biroul meu cel mic mi-a sărit în ochi un plic şi pe coada lui scria: Parchetul de pe Lângă Judecătoria Sectorului 1. Ar fi trebuit să mă apuce nostalgia: de mult nu am mai primit o scrisoare clasică, onestă, curată, albă la plic, care să sfideze epoca de email, esemes, mass message, facebook message, Poke etc. (Ihaaa şi cu yahooul ăsta). Numai că expeditorii ăştia care conţin numele de Parchet nouă jurnaliştilor ne crează un disconfort special.

Deschid dintr-o suflare. Citesc direct finalul: „neînceperea urmăririi penale faţă de Nedea Alexandru….” Răsuflu uşurat. Dar, na, acum să vază ochiu de ce se punea problema urmăririi penale asupra cetăţeanului care sunt eu,  care persoana care sunt a comis o singură infracţiune   pe care şi-a asumat-o( am fost prins fără bilet în tramvaiul 41 şi am luat amendă, deşi aveam abonament valabil pe acea zi, dar nu era la mine).

Povestea e aşa. Primul meu text scris când m-am mutat de la Realitatea la Adevărul a fost unul despre nişte gospodari ce sponsorizaseră şi PDL, şi PSD în campania electorală, aşa să fie siguri că, indiferent de cine câştigă, ei au susţinut pe cine trebuie. Şi unul din ei mi-a făcut plângere penală pentru calomnie şi insultă la 90 de zile de la publicarea articolului. Adică s-a frământat el ce s-a frământat trei luni şi, abia apoi, când jignirea l-a copleşit prea tare, iar nopţile deveneau mult prea lungi din cauza cuvintelor mele ce deveneau din ce în ce mai grele, nu a mai rezistat psihic şi s-a dus să se plângă la Parchet. Culmea e că se întâmpla acum fix un an timp în care  eu eram cercetat şi habar nu aveam. Bun. Dar ce te faci că în timp ce procurorii tratau la modul cel mai serios plângerea omului, Curtea de Apel se pronunţă într-o poveste veche de cinci ani: să fie scoase infracţiunile de calomnie şi insultă din codul Penal. Şi hotărâşte definitiv şi irevocabil că cele două culpe nu mai sunt infracţiuni. Asta prin octombrie anul trecut. Şi a mai trecut altă jumătate de an şi mi se dispune şi mie neînceperea urmăririi penale pentru nişte fapte care nu sunt penale. Fain în România.

Anunțuri

E păcat să-mi port fundul în Audi în postul Paştelui?

foto Ciprian Bof

Această fotografie a fost făcuta lângă Mitropolie acum câteva ore.  Este şi înmatriculată sugestiv: B-47-BOR, adica e maşină de serviciu. Întrebarea mea este: câte babe  si-au vârât pe burta goală pensia în cutia milei pentru a ajuta la ctitorirea acestei scule de bascule cu semnul sfintei patrimi de cerculeţe pe ea? Având in vedere că această maşină costă 50 de mii de euro eu zic că toate babele României au contribuit ba cu  o planetară, ba cu o bujie. Dar câte guri s-ar fi hrănit cu banii daţi pe o asemenea aroganţă de ştacană de babană de limuzină? Păi la un preţ mediu de 25 de centi pâinea reiese că s-ar fi cumpărat din banii ăia 200 de mii franzele adică ai fi dat pâine la un judeţ întreg. Să fi văzut atunci minune, dar presupun că preoţii nu se ocupă de minuni, ei doar povestesc despre ele, nu au atribuţii în făcut minuni, nu e în fişa postului, nu sunt autorizaţi. Dar na! Iisus a înmulţit pâinea şi peştele iar  sutanicii  ăştia contemporani înmulţesc şi ei ce pot în numele Lui. În cazul de faţă înmulţesc limizine. Amin

Drept la replică Adina Vălean. Jurnalismul bunului simţ

În urma articolului apărut ieri în „Adevărul”, Adina Vălean mi-a trimis un drept la replică în care îmi solicită în mod expres să îmi cer scuze. Nu ştiu dacă a apărut pe piaţă încă „politica bunului simţ”, dar o asigur pe doamna europarlamentar de la PNL că, dincolo de jurnaliştii de stenogramă sau de cablogramă, vine din urmă o generaţie de naivi care se străduie să găsească drumul spre jurnalismul bunului simţ. Redau mai jos aşa-numitul „drept la replică”:

Replica la articolul “Efectul de lobby: un eurodeputat trece de la aur la cianuri »

Referitor la articolul “Efectul de lobby: un eurodeputat trece de la aur la cianuri”,  publicat de Adevarul in data de 6 aprilie 2011 (si disponibil aici) doresc sa fac urmatoarele precizari:

● Articolul dumneavoastra este un atac violent si incorect, o insiruire de minciuni si afirmatii tendentioase care imi afecteaza imaginea publica. Nu exista nici o legatura nepotrivita cu compania Gold Corporation. Nu exista nici un „caz” Valean in Parlamentul European.

● Dimpotriva, intreaga mea activitate este transparenta si conduita mea ireprosabila. Sunt apreciata si ma bucur de increderea colegilor mei. Lucrez la rapoarte dificile si foarte importante – infrastructura energetica europeana, securitatea aprovizionarii cu gaz, agenda digitala, broadband etc. Am organizat si o voi mai face, ca parte a activitatii mele, dezbateri si audieri cu cei pe care legislatia ii priveste, consumatori sau companii, fie ele europene, americane sau romanesti. Acest lucru este de altfel o parte consistenta a activitatii tuturor parlamentarilor europeni.

● Consider deplorabil si inacceptabil sa fiu acuzata de delict de opinie. Articolul dumneavoastra face acest lucru si dezinformeaza cititorii. Va rog sa va cereti scuze pentru acest articol care nu poate fi numit demers jurnalistic.

Pentru că „argumentele” imbatabile folosite de doamna Vălean în dreptul la replică de mai sus mă pun clar în dificultate,  îi pot pune oricând la dispoziţie doamnei Vălean sutele de pagini de documentare şi mărturii care au stat la baza acestei „înşiruiri de minciuni”. Dar nu cred că asta o interesează având în vedere ca fiecare afirmaţie din articol menţiona sursa. De vreme ce în cei opt ani de presă nu mi-am cerut niciodată scuze  pentru că mi-am făcut meseria onest, nu o voi face nici acum.

În urma anchetei de azi, un porc a dat buzna în redacţie!

Un mare porc a venit astăzi în redacţia cotidianului „Adevărul”, după ce ziarul a publicat pe prima pagină  investigaţia mea despre relatia europarlamentarei Adina Vălean cu lobby-iştii de la Roşia Montană Gold Corporation. Se ştie că Adina Vălean  este consiliera patronului ziarului, este liberală şi  este soţia preşedintelui de partid Crin Antonescu. Porcul a venit să stabilească până unde se poate merge cu „libertatea de exprimare” şi alte vrăjeli din astea tip „cât de repede răspunde la comenzi  Audi-ul meu”.

Puteţi viziona aici imaginile surprinse de reporterul multimedia Alex Nedea.

Misteriosul personajul a dat buzna  mai întâi în biroul redactorului sef al tabloidului Click! moment în care unul din colegii mei paparazzi l-a surprins pe porc într-un instantaneu iar un reporter i-a şi tras vreo două titluri de prima pagina „Porcule, ce-ţi mai place să porţi ochelari!” sau „Porcule, de unde ţi-ai tras ochelarii?”.

Dincolo de glumă, faptul că la 24 de ore de la publicarea acestui material nu am primit un telefon care să mă anunţe că sunt  dat afară ori este o mare minune, ori Dinu Patriciu nu a citit încă presa, ori, dacă nu eşti prea sceptic, e un exemplu  că la acest ziar chiar poţi să scrii liber. (asta dacă nu te autocenzurezi).

Efectul de lobby: un eurodeputat trece de la aur la cianuri

În 2007, Adina Vălean trimitea scrisori la forurile europene cerând interzicerea folosirii cianurilor la Roşia Montană, iar în 2010 prezida dezbateri la Bruxelles despre rolul benefic al acestora. Seminarul de la Bruxelles, prin care Adina Vălean sprijinea proiectul Roşia Montană, a fost ţinut în parteneriat cu  Gold Corporation, iar europenilor li s-au oferit doar opinii procianuri.

În 2007 era unul dintre cei mai virulenţi opozanţi ai proiectului, chiar în Parlamentul European. Doi ani mai târziu devenea susţinător activ al aceluiaşi proiect pe care înainte îl considera toxic şi periculos. Atitudinea europarlamentarului este cu atât mai suspectă cu cât ea deţinea în Parlamentul European atribuţii în două domenii-cheie pentru viitorul de la Roşia Montană: era atât membru în Comisia pentru industrie, cercetare şi energie, dar şi membru supleant în Comisia pentru mediu.

2007 „Cianurile, cele mai toxice…”

La sfârşitul lunii septembrie 2007, la nouă luni de la intrarea României în Uniunea Europeană, un grup de tineri europarlamentari români făcuse cărare pe la toate forurile europene pentru a-şi exprima îngrijorarea cu privire la viitorul mineritului pe bază de cianuri, substanţă pe care o calificau drept „una dintre cele mai toxice, care distruge microorganismele şi trece nemodificată în apele subterane”.

Chiar dacă în ţară făceau parte din partide care se răfuiau oriunde se prindeau, PNL şi PSD se aliaseră în Parlamentul European pentru un scop comun: interzicerea exploatării miniere de la Roşia Montană. Daciana Sârbu de la PSD şi Adina Vălean de la PNL semnaseră împreună „Declaraţia scrisă  privind interzicerea folosirii tehnologiei bazate pe cianuri în exploatarea minieră”. Documentul, înregistrat la Bruxelles cu numărul 0085/2007, a fost trimis la Comisia Europeană, la Consiliul Europei şi la toate cele 27 de parlamente ale statelor membre.(continuare)