Sunt ultimul jurnalist penal

E dimineaţă. Pe biroul meu cel mic mi-a sărit în ochi un plic şi pe coada lui scria: Parchetul de pe Lângă Judecătoria Sectorului 1. Ar fi trebuit să mă apuce nostalgia: de mult nu am mai primit o scrisoare clasică, onestă, curată, albă la plic, care să sfideze epoca de email, esemes, mass message, facebook message, Poke etc. (Ihaaa şi cu yahooul ăsta). Numai că expeditorii ăştia care conţin numele de Parchet nouă jurnaliştilor ne crează un disconfort special.

Deschid dintr-o suflare. Citesc direct finalul: „neînceperea urmăririi penale faţă de Nedea Alexandru….” Răsuflu uşurat. Dar, na, acum să vază ochiu de ce se punea problema urmăririi penale asupra cetăţeanului care sunt eu,  care persoana care sunt a comis o singură infracţiune   pe care şi-a asumat-o( am fost prins fără bilet în tramvaiul 41 şi am luat amendă, deşi aveam abonament valabil pe acea zi, dar nu era la mine).

Povestea e aşa. Primul meu text scris când m-am mutat de la Realitatea la Adevărul a fost unul despre nişte gospodari ce sponsorizaseră şi PDL, şi PSD în campania electorală, aşa să fie siguri că, indiferent de cine câştigă, ei au susţinut pe cine trebuie. Şi unul din ei mi-a făcut plângere penală pentru calomnie şi insultă la 90 de zile de la publicarea articolului. Adică s-a frământat el ce s-a frământat trei luni şi, abia apoi, când jignirea l-a copleşit prea tare, iar nopţile deveneau mult prea lungi din cauza cuvintelor mele ce deveneau din ce în ce mai grele, nu a mai rezistat psihic şi s-a dus să se plângă la Parchet. Culmea e că se întâmpla acum fix un an timp în care  eu eram cercetat şi habar nu aveam. Bun. Dar ce te faci că în timp ce procurorii tratau la modul cel mai serios plângerea omului, Curtea de Apel se pronunţă într-o poveste veche de cinci ani: să fie scoase infracţiunile de calomnie şi insultă din codul Penal. Şi hotărâşte definitiv şi irevocabil că cele două culpe nu mai sunt infracţiuni. Asta prin octombrie anul trecut. Şi a mai trecut altă jumătate de an şi mi se dispune şi mie neînceperea urmăririi penale pentru nişte fapte care nu sunt penale. Fain în România.

Anunțuri

4 gânduri despre „Sunt ultimul jurnalist penal

  1. De durata nu comentez. O sa comentez pe substanta. Macovei a vrut sa dezincrimineza calomnia si insulta, considerand ca locul lor nu este in codul penal. Zis si facut – legea 278/2006. Curtea Constitutionala, deschisa la minte cum o stim, a zis ba nu, daca incalcarea dreptului la viata este penala atunci si incalcarea dreptului la reputatie sa fie la fel si a declarat neconstitutionala dezincriminarea insultei si calomniei. Aici intervine o chestie foarte simpatica. Daca Parlamentul ar fi refrazat articolele din legea respectiva atunci decizia CCR ar fi capatat substanta adica ar fi retrimis insulta si calomnia in codul penal. Dupa cum Parlamentul a tacut malc a rezultat vid legislativ si de facto insulta si calomnia au ramas in afara cadrului penal. Destul de complicat, dar interesant. Si hai sa fim seriosi, ca jurnalisti penali o sa mai avem, nu aveai cum sa fii ultimul, doar pe alte infractiuni. As pune un pariu pe santaj.

  2. Pe scurt: abrogarea abrogarii nu readuce la viata ce a fost abrogat. Ma gandeam ca o sa fie mai clar asa, dar acum am dubii… 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s