Milică e-un ţigan borât

-‘nă ziua, doamnaaa. Pentru angajare am ve…

-S-a ocupat! i-o taie scurt patroana. S-a ocupat postul ,repetă cucoana, şuierându-şi cuvintele prin paranteza incisivilor. Doamna ocupă şi ea un loc. Pe un scaun. Fundul imens i se revarsă prin laturile taburetului micuţ. Pare un elefant şezând pe-o cipercuţă. Îşi sprijiă antebraţele ca două buturele pe biroul din lemn masiv, „directorial”, îngrămădit aiurea în singura cameră a şandramalei de tablă înălţată de ea pe post de spălătorie auto. Se uită doar cu un ochi la tânărul clăpăug din faţa ei  venit la angajare. După păr, băiatul  pare Roberto Baggio, cu codiţă din aia lungă şi subţire ca un şarpe de alun. După culoarea pielii, Baggio pare mai degramă un imigrat din India decât un emigrant d-ai noştri, un ţigan de Ferentari.  Refuzatul  tuciuriu îşi ţine capul aplecat de parcă ar vrea să îşi ascundă faţa tuciurie în potedea. Şi mâinile şi le ţine la spate. În poziţia asta de semnul întrebării aduce puţin şi cu un sclav african pregătit de biciuire.

-S-a ocupat?…

-Da. De azi dimineaţă. Dar lasă-mi un număr de telefon, pe viitor…

-Zero şapte şase…zero opt doi trei…, repetă el cu greutate şi neuniform

– Aşa… Şi cum îţi zice?

-Milică

-Cum?

-Mi-li-că

Milică deschide uşa şi, înainte să iasă, îi face loc să intre unui alt tânăr . Un şaten.  Ţiganul apucă să audă cuvintele noului venit: „…pentru anunţul cu angajarea”.  O secundă mai apoi, Milică trece faţa ferestrei camerei care dă în drum. Se vede că trage  cu coada ochiului la băiatul dinăuntru care tocmai se aşeza pe un scaun din faţa  patroanei zâmbitoare.  Înainte să ies să îmi iau maşina spălată în primire asist la scurtul interviu:

-Ai mai lucrat la spălătorie?

-Da, dar nu cu carte de muncă

– Şase milioane salariu şi şpaga e a ta. Poţi să intri în probe de acum?

Mă uit la angajaţii spălătoriei de afară. Toţi sunt mai români decât Mihai Viteazu, Ştefan cel Mare  şi Traian Băsescu la un loc. Urc în maşină, părnesc motorul şi muzica din casetofon porneşte de la sine. Fără nici o legătură,  le zice chiar Damian Drăghici. Un ţigan.  . Dau să scot Cd-ul. ”Unde dracu mi-e carcasa?!”. O lăsasem pe banchetă înainte de spălare.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s