E grav: sunt acuzat de şantaj şi abuz în serviciu

În urma acestui text despre afacerile falimentare ale lui Corneliu Vadim Tudor, tribunul mi-a făcut plângere penală şi eu acum am dosar cu număr unde am calitatea de „făptuitor”(brrrr!). La început am crezut  că e o glumă. Până când să primesc la serviciu această citaţie. Infracţiunile de care sunt acuzat sună aşa de rău că îmi vine să mă auto-încătuşez de ruşine: şantaj, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, denunţ calomnios. Dincolo de demersul sănătos al domnului Vadim, culmea tâmpeniei e că atunci când un nesănătos se trezeşte să facă o plângere penală că, de pildă, o cioară s-a găinăţat pe casa lui, un angajat al statului sau mai mulţi trebuie să îşi facă timp din banii noştri şi să completeze citaţii către cioară, să audieze casa, acoperişul şi abia apoi să dea o soluţie. Până una -alta, aştept cu interes să aflu  şi eu în noul număr al revistei Tricolorul cum e posibil să şantajezi o persoană  fără să fi comunicat cu ea  niciodată sub nici o modalitate: viu grai, în scris, prin semne sau prin intermediul pastilelor de cap.

Anunțuri

Cea mai rapidă ţeapă de la Romtelecom

Dragi oameni din epoca de piatră. Numele meu este Alex şi vă vorbesc din viitor. Din Anul Domnului 2011. Am şi eu tot două picioare şi două bucăţi mâini ca şi voi. Merg şi eu la vânătoare prin pădure numai că pădurea se numeşte Pipera, e din ciment. Vânatul meu poartă costum cu cravată şi îl doare la bască că îl vânez eu prin paginile de ziar. Ce mă deosebeşte de voi este în principal faptul că eu nu am chiloţi din blană ca voi şi am în plus, măi  neandertalieni simpatici, un obiect numit Internet de la Romtelecom. Eu mă trezesc în fiecare dimineaţă, îmi fac cafeaua, o băutură neagră, şi nu plec ca voi la vânătoare până nu  pornesc dispozitivul. Îl pornesc şi aştept. Şi aştept . Şi aaaaaşşşşteeeept. Se răceşte cafeaua. Aştept. Şi tot aşşşşteeeeeeeept. Aştept. Întârzii la vânătoare. Dar aştept.

Ce aştept? Aştept să mi se încarce un rahat de pagină de e-mail. Deci nu vreun film de un catralion de milioane  de giga, ci una bucată pagină de mail. UNA! Că astfel este dragii moşului, iubiţi predecesori, dragi neadertalieni, oameni din epoca de piatră, internetul mobil de la Romtelecom. Dacă vreo maimuţă a timpurilor voastre ar avut suficientă inspiraţie să inventeze în epoca de piatră calculatorul, o bazaconie făcută , logic, din bolovani, ca în familia Flinstone,  şi aceeaşi maimuţă ar mai fi descoperit prin pădure şi  Internet-ul , pun pariu că ar fi avut mai mulţi kilobiţi pe secundă decât Romtele-Cataroiul ăsta  al meu.

Aşa. Am ajuns la superba obţiune a internetului mobil de la Romtelecom pentru că oamenii ăia de  acolo, nişte preistorici, când am făcut comandă de internet mi-au zis că în pădure la ei figurează pentru cartierul meu doar  mega-ultima variantă de opţiune de internetnet: click netul vieţii. Ulterior aveam să aflu că vecinul meu a ales o variantă mai normală la cap- modem de la Romtelecom, şi îi vâjâie paginile de mail prin casă. Acum, după cinci luni, când am tras concluzia că e inuman să platesc un internet pe  care nu îl pot folosi, unul care funcţionează pe bază de  Stick (scred că de asta se cheamă stick- face să mi se lipească veşni pe ecran pagină neîncărcată de e-mail), am cerut desfiinţarea serviciului. Că aşa ar fi normal. Să-mi desfiinţeze rahatul şi să-mi pună din ăla cum are vecinul. Numai că e o problemă. Nu vor să mi-l desfiinţeze că cică e „funcţional”. Adică ei se laudă cu o viteză de „până la” trei mega pe secundă şi eu abia am 0,2. Dar la ei în pădure lucrul ăsta e funcţional.

O „Pombă” de presă

Sunt  pe urmele unor arabi care vând suspect de multe banane pe maidanele noastre. Şi mai au simţul umorului arabii ăştia: una din firmele de importat fructe are ca obiect de activitate „fabricarea explozibililor”. Acum înţeleg de ce se cheamă „banane” si nu „panane”: ce,  noi în loc de la „bombe”, zicem „pombe”?  Sper să se fi amuzat deja  şi cei de la SRI?