Câteva menţiuni inutile

Au aparut pe undeva niste mizerii cum că aş fi plagiat total- initial-complet-incomplet în articolul cu Boureanu . Doar atât am de zis: eu mă pot uita oricând în oglindă şi să fiu împăcat cu mine însumi. Alţii s-ar putea să nu poată sau, mai grav, să nu aibă, pur şi simplu, oglindă. Am urcat aici primul document de la care am început aceasta ancheta. Poate îi ajută pe unii deştepti să înţeleagă faptul că  sunt unii jurnalisti care caută prin mii de firme ca să ajungă la un subiect bun, ca ulterior nişte băieţi să îl acuze de plagiat. Şi cu asta inchei aceasta polemica inutila. Dreptatea va triumfa întotdeauna. Chiar si în România.

Anunțuri

Un Boureanu în curtea presei libere

„Băiatul ăla care a scris o să îmi plătească mie toate ratele la bancă”, a urlat domnul Cristian Boureanu aseară la Antena 3, în direct. De fiecare dată când se referea la mine, autorul investigaţiei, ţipat aşa: „ „băiatul ăla” va face, „băiatul ăla” va drege.  Poate că, dacă aş fi fost politician de ţeapa lui şi a altora, aş fi făcut  circ. Circ d-ăla „cum le place la popor”. I-aş fi întors-o „aşea”, mişto, ca la pesede, ca la peneleu: „<<Băiatul ăla>>  vă strigă pe dumneavoastră colegii în partid, dom-nu-le Boureanu. <<Băiatul ăla cu muci-n freză>> mai precis”. Aşa probabil i-aş fi ţipat în platou.  Şi abia apoi aş fi continuat să flegmez diverse politicianisme pe lavalieră. Dar nu sunt om politic şi nici nu am fost în studio. Am refuzat să merg la acea  emisiune unde se discuta despre o presupusă cenzură la ziarul unde lucrez. Din decenţă. Şi oricum, în cele din urmă, investigaţia  a apărut şi pe online.

Ştiu însă de ce mă striga domnul Boureanu  „băiatul ăla” şi nu pe numele meu adevărat,  cel cu care am şi semnat articolul. Pentru că „Nedea” nu îi spunea nimic. Nimic legat  de comenzi politice. Nimic legat de şpăgi în presă. Nimic despre jurnalişti care „lucrează în altă ligă”. Nimic. Dacă m-ar fi chemat Iriac, sau Istorescu, sau Istănescu siguranţă mi-ar fi zis  pe nume. Ar fi urlat: „Comandă!”. „De trei ori- comandă!”

Probabil că trepăduşii PDL au încins Google aseară încercând să afle cât mai multe lucruri despre afinităţile mele politice, despre „afaceriştii” mei din umbră. Iar aceşti mici pedelişti  or fi fost daţi deja afară din partid  pentru că nu au reuşit să găsească nimic pe acest  Google care probabil e şi el al serviciilor. Au întâlnit doar articolele mele în care „dădeam” şi în membri PSD, şi în mebri PDL şi în membri nemembri.

De fiecare dată când public o anchetă, un singur lucru mă dezgustă mai mult decât ameninţările pe care le primesc: niciodată cei vizaţi de investigaţie nu înţeleg faptul că în ţara asta mai există o specie de jurnalişti. Una prea puţin vizibilă. Există în presă  sute de „băiatul ăla”  care nu vor fi niciodată nici ai ălora, nici ai ălorlalţi. Vor fi doar  ai propriei lor conştiinţei.

Noi adevăruri în cazul „Boureanu şi fantomele”

Cătălin Tolontan aduce noi informaţii interesante în cazul uneia din firmele pe care Boureanu le-a pasat unor afacerişti „fantomă” în scopul înstrăinării datoriilor, caz pe care l-am prezentat în exclusivitate în ediţia tipărită de ieri a ziarului „Adevărul”.(Din unele motive ancheta  din păcate a fost mai promovată de paginademedia.ro decât de adevarul.ro).

Cătălin Tolontan scrie pe site-ul lui următoarele lucruri interesante:„Topanel, una dintre firmele pasate de Cristian Boureanu după ce au ajuns să aibă mari datorii, este o veche cunoştinţă a cititorilor Gazetei Sporturilor. Pe 25 mai 2010, deputatul ameninţa Gazeta cu justiţia după o investigaţie în care am descoperit că “cel puţin 12 săli de sport finanţate de ministerul Elenei Udrea folosesc panouri termoizolante furnizate de firma Topanel a colegului de partid Cristian Boureanu.

Topanel, firma la care Cristian Boureanu şi fratele său deţineau acţiuni, nu cîştiga direct licitaţiile, ci doar livra aceste panouri pentru cîştigători, o sectă de nume redundante, mai mereu aceleaşi companii.

Acum, după ce Adevărul completează cercul investigaţiilor, aflăm potrivit declaraţiilor Metecno, firmă care de fapt livra panourile, că Topanel era în bună măsură un intermediar. La firma lui Boureanu ajungeau banii publici, prin constructorii de săli de sport, dar mai apoi ei nu erau transferaţi către cei care livrau panourile folosite la săli. Sau nu în totalitate.”

Puteţi vedea noile conexiuni făcute de  Tolontan aici.

Diseară  emisiunea  „Subiectiv” de la Antena 3 va fi dedicată acestui subiect, dar vor fi trimiteri la aşa-numitul scandal de cenzură de pe adevarul.ro. Am fost invitat în emisiune, dar am refuzat să particip din respect pentru această redacţie din care nu au plecat toţi oamenii buni. 

 

ŞOC. Presa tipărită nu va muri. Iată dovada AICI!

Azi dimineaţă, un server prea performant a refuzat o anchetă din presa tipărită neperformantă.

Cine spune că presa tipărită va muri în detrimentul celei online? Iaca ce s-a întâmplat:

În numărul de astăzi din „Adevărul”, deschidere de ziar,  mi-a apărut o investigaţie la care am muncit pe brânci  luni de zile. E vorba despre deputatul  Cristian Boureanu, întâmplător aflat în partidul de guvernământ, care şi-a înstrăinat datoriile printr-o schemă brevetată de crima organizată. Azi dimineaţă, când să îmi sorb şi eu cafeaua în faţa articolului de pe adevarul.ro, am înghiţit şi ceaşca, şi ibricul. Articolul nu a fost publicat aşa cum ar fi fost firesc. Şi totuşi în ziar este. Din surse neconspiraţioniste şi nepământene am aflat că serverele din ziua de astăzi sunt prea performante  pentru presa tipărită şi nu recunosc anumite articole de pe hârtie. Probabil e o scăpare pe undeva. Până va fi îndreptată eroarea de pe server, public articolul aici.