Jurnaliştii de sub bolovanii Universităţii. Cum ne-a căzut meseria în cap

Colegii de la Evenimentul Zilei, duminica seara. De la stânga la dreapta: Octavian Cocolos, Codrin Prisecaru,Vlad Stanescu şi Cristian Vasilcoiu

„Rugăm presa să nu mai intre în dispozitivul nostru” urlă la noi un şef de jandarmi, ferindu-şi cascheta  de un bolovan zburător. Un stop cadru: în spatele bărbatului cu pricina, înconjurat de un nor de fum, e prima linie de scutieri care încearcă să stea în formaţie şi să întâmpine bombardamentele ce vedeau dinspre protestatari. Iar prin şirul acesta de  scutieri mai răsare hop! ba un cap de reporter, ba un obiectiv de cameră, ba un teleu ba , hop!, un microfon de ambianţă.

Deasupra noastră şi a lor, a jandarmilor, era aceeaşi  ploaie de bolovani căzători. Unii cataroi, mai mari decât un silicon de tabloid, ar fi putut trimite pe mulţi „să ia interviuri la îngeri”. Indiferet în ce tabără eşti, să fii acolo îţi trebuie o brumă de curaj. Însă curajul jandarmilor era dublat de o caschetă şi de un scut. Al nostru- de o inconştienţă ajunsă la graniţa cu tâmpenia şi de o pasiune pentru meserie- aflată cam tot pe acolo.  Jumătate din reporterii pe care i-am întâlnit duminică seară nici măcar nu fuseseră trimişi de şefii lor din redacţie „să dea” de acolo. Veniseră pur şi simplu. Indiferent că aveau de scris sau erau în concediu, că aveau salariile plătite la zi sau că le întârziase leafa de trei luni. Veniseră pentru că au simţit că locul lor era atunci acolo. Şi atât.

Eram cu toţii acolo, fentând bolovanii şi boala din capul nostru, încercând să vedem ce se întâmplă şi să transmitem. Fiindcă acest rahat de meserie care ne ruinează zilele şi stomacul, tinereţea şi ficaţii, contează.

Anunțuri

Eroina Georgeta din Piaţa Universităţii

Protestul celorlalţi. Undeva pe trotuarul din faţa Teatrului Naţional, o femeie mică de statură face ceva neobişnuit. Păzeşte câteva bucăţi de pavaj pe care le-a strâns grămadă şi încearcă să le ascundă de privirile celorlalţi. Sunt muniţiile  desprinse de huligani, care rămăseseră încă nefolosite. Pe femeie o cheamă Georgeta Fănescu, are 58 de ani, şi a lucrat o viaţă muncitoare la Electroaparataj. De două ore păzeşte mormanul cu băcăţi de pavaj care, o dată aruncate ar fi putut omorâ un om pe loc. Mică de statură,dar arpigă la vorbă, Georgeta a reuşit să ascundă muniţia timp de două ore până când a reuşit să le treacă dincolo de cordonul de jandarmi. „Nu am vrut să le ia diversioniştii. Noi am venit să ne spunem crezul, nu să ne batem cu jandarmi”. Crezul ei e scurt şi nu e complicat. „Vreau o viaţă mai bună”.

Protestul unora. Coloane de mansifestanţi se preling pe trotoare pe lângă cordoanele de jandarmi aliniata ordonat pe Bulevardul Brătianu, din zona Unirii. La un moment dat un individ vine pe stradă cu un drapel cu Uniunea Europeană. Îl pune jos şi urinează pe steag în văzul tuturor. Bărbatul, la vreo 35 de ani rânjeşte tâmp. E mândru.  Îl saltă jandarmii. I-o scutură jandarmii, cum ar veni. Nu mai apucă să îşi vâre scula de protest înapoi în pantaloni. Undeva mai în spate un bărbat defilează cu jumătate de scut recuperat de la jandarmi. Pradă de război. Şi el e mândru. „Sunt talibaaan”, strigă victorios fluturându-şi prada de război. Omul nu e taliban. E un revoluţionar cu certificat, nemulţumit că a rămas fără pomana guvernamentală.

Dincolo de imaginile surprinse de camerele de filmat un contrast mai puţin vizibil s-a conturat aseară în stradă. Protestul unora care au furat protestul celolrlaţi. Câteva portrete.

Epocal! S-a descoperit metroul care merge pe sub pământ

Azi dimineaţă, arheologul Cristian Popescu Piedone a făcut o descoperire senzaţională în Sectorul 4, lăsându-i mască pe toţi savanţii de renume mondial. Piedone,  ghidându-se doar pe istoria orală, a găsit legendara gură de metrou de la „Apărătorii Patriei”. Descoperirea este cu atât mai valoroasă cu cât despre ea se ştia doar din poveştile pesionarilor, salariaţilor  şi a altor fraieri care mai circulă cu Metrorexul.

Pentru cei ce nu cunosc limbajul de specialitate, metroul  este un mijloc de transport subteran pe care cetăţenii, numiţi în anale şi puleţii-alegători, îl folosesc pentru a circula zilnic la servicu în ideea de a produce bani, bani din care să plătească binecuvântatele taxe şi impozite din care să ne luăm noi  bilete de avion spre Viena când avem probleme de sănătate. ( sau spre Paris, în binefăcătoarele sesiuni de shoooopinggggg)

Cristian Popescu Piedone a descoperit şi o adevărată civilizaţie sub-terană, în jur de  2 milioane de cetăţeni ce se îngrămădesc zi de zi în acele tuneluri semi obscure. Din primele informaţii se pare că această conglomerare de scârbavnice vieţuitoare   îşi arată faţa doar în campania electorală când puhoiul iese la suprafaţă pentru a primi găleţi  cu însemnele arheologului Piedone. Dintre aceste vietăţi, unele deţin bolduri pe care le ţin ascunse pervers în buzunare!

Tot astăzi, o altă descoperire epocală a zguduit din temelii reţeaua de transport naţională. Un excentric dorind să măsoare cu rigla kilometrii de autostradă din România, şi terminând extrem de repede măsurătorile,  a dat peste ŞOC!, „Autostradă Îngropată”.Nu se ştie exact cât măsoară în prezent această magistrală descoperire,  dar un lucru pare cert pentru specialişti: este cea mai lungă Autostradă Îngropată din lume,  fără dar şi poate şi fiindcă din patru în aptru ani un nou Ctitor adaugă la ea cel puţin două-trei  mii de kilometri.  Se pare că această autostradă are mai mulţi kilometri pătraţi decât ar încăpea în mod real pe teritoriul micuţei ţări din Estul Europei.