Jurnaliştii de sub bolovanii Universităţii. Cum ne-a căzut meseria în cap

Colegii de la Evenimentul Zilei, duminica seara. De la stânga la dreapta: Octavian Cocolos, Codrin Prisecaru,Vlad Stanescu şi Cristian Vasilcoiu

„Rugăm presa să nu mai intre în dispozitivul nostru” urlă la noi un şef de jandarmi, ferindu-şi cascheta  de un bolovan zburător. Un stop cadru: în spatele bărbatului cu pricina, înconjurat de un nor de fum, e prima linie de scutieri care încearcă să stea în formaţie şi să întâmpine bombardamentele ce vedeau dinspre protestatari. Iar prin şirul acesta de  scutieri mai răsare hop! ba un cap de reporter, ba un obiectiv de cameră, ba un teleu ba , hop!, un microfon de ambianţă.

Deasupra noastră şi a lor, a jandarmilor, era aceeaşi  ploaie de bolovani căzători. Unii cataroi, mai mari decât un silicon de tabloid, ar fi putut trimite pe mulţi „să ia interviuri la îngeri”. Indiferet în ce tabără eşti, să fii acolo îţi trebuie o brumă de curaj. Însă curajul jandarmilor era dublat de o caschetă şi de un scut. Al nostru- de o inconştienţă ajunsă la graniţa cu tâmpenia şi de o pasiune pentru meserie- aflată cam tot pe acolo.  Jumătate din reporterii pe care i-am întâlnit duminică seară nici măcar nu fuseseră trimişi de şefii lor din redacţie „să dea” de acolo. Veniseră pur şi simplu. Indiferent că aveau de scris sau erau în concediu, că aveau salariile plătite la zi sau că le întârziase leafa de trei luni. Veniseră pentru că au simţit că locul lor era atunci acolo. Şi atât.

Eram cu toţii acolo, fentând bolovanii şi boala din capul nostru, încercând să vedem ce se întâmplă şi să transmitem. Fiindcă acest rahat de meserie care ne ruinează zilele şi stomacul, tinereţea şi ficaţii, contează.

Anunțuri

5 gânduri despre „Jurnaliştii de sub bolovanii Universităţii. Cum ne-a căzut meseria în cap

  1. foarte adevărat – și eu am fost făcută nebună că merg în piață, dar nu toți înțeleg boala lui „să fii acolo” și să le spui și celorlalți. nici nu trebuie.

  2. Daca jurnalistii s-au dus acolo ca au vrut, treaba lor. Insa daca ii incurca pe aia platiti sa ma apere pe mine pe strada, atunci e o problema.

    Eroicii jurnalisti ar trebui sa se duca sa le multumeasca jandarmilor ca il loc sa le dea un sut in cur ca sa ii scoata de acolo, de unde incurcau ce aveau oamenii aia de facut, le-au spus „rugam presa”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s