Bloagării e cei mai proşti. « Sta-v-ar pişcotu-n bot ! »

Blogării sunt nişte foşti jurnalişti rataţi care au succes pentru că sunt citiţi de alţi jurnalişti rataţi care au devenit între timp şi blogări rataţi. Desigur mai sunt şi alte categorii, dar nu despre ei e vorba aici.

Am fost la o conferinţă de presă. De patru ani  nu am mai participat la asemenea înălţătoare activitate profesională. Recunosc: sunt de modă veche şi mă aşteptam ca la o conferinţă de presă să fie şi presă, dar poate că sunt eu prea bătrân.  Astăzi,  la priveghiul presei scrise, o categorie nouă ţopăie cu pişcotu-n bot : bloagherii. Umblă în roiuri, în cârduri şi-n cete. Se cunosc între ei, îşi zâmbec complice şi îşi dau like-uri pe sub mustăţile muiate în cafele şi-n fursecuri şi în orice altceva care conţine o proteină-două moca.

Sunt mai mici sau mai mari, mai rotunzi sau mai supli, cu burtă şi cu guşă,  cu chelie sau cu plete, dar toţi aduc  cu nişte guşteri clăbuciţi, extrem de alunecoşi, extrem de spumoşi.

Sunt remuneraţi în funcţie de numărul de întrebări cretine adresate la final de conferinţă. De pildă dacă la eveniment e vorba despre „impactul găinilor ouătoare asupra gunoiului de grajd”, sunt notate cu zece puncte întrebări de genul: « Am observat dimineaţă o culoare roz pe lună. Vreau să vă întreb, aşadar, două lucruri. Unu : sufletul e nemuritor ? Doi: de ce bunica e bătrână ? ».

Desigur această categorie este extrem de iubită de PR-iştii care după eveniment umplu lista  « mediatizarea evenimentului » cu un cârnaţ întreg de nume şi prenume şi pronume. Ce mai contează că în capul listei e spiridujulpupăcios.ro distractiabujiilordebasculantă.eu şi gicucalicu.com

Recunosc, am îmbătrânit. La asemeanea evenimente de presă nu mai am nici măcar puterea să îmi caut un colţ de scaun. Nu mai zic de scris. De scris un text pe care bunelu’ il numeşte ştire şi care conţinea o serie de regului precum « piramida inversată ». Nu, bloagăre,  nu se referă la plicul acela de ceai.

PS Normal că textul ăsta e scris pe un blog. Doar nu era să apară în presă

Anunțuri

7 gânduri despre „Bloagării e cei mai proşti. « Sta-v-ar pişcotu-n bot ! »

  1. Foarte adevarat si artistic exprimat. Desi generalizarile nu sunt bune. Eu de-abia acum invat ce poate face o generalizare unui adevar, il face usor de combatut. Iar unele adevaruri chiar merita sa vada lumina zilei.

  2. Si totusi… nici invers nu mi-e rusine…
    La o conferinta de presa de acum 3 ani (unde am fost invitat printr-o conjunctura nefavorabila colegilor tai de breasla), un jurnalist de la o redactie economica a intrebat (dupa clasica intrebare: cati angajati are firma dumneavoastra?) cat la suta din cifra dumneavoastra de afaceri o reprezinta veniturile?

    Inutil sa iti spun ce rasete a starnit in sala. Putine, ca nici ceilalti jurnalisti veniti nu erau mai breji. Si erau toti de la departamentul economic. Dupa care s-a asternut tacerea in locanta Jaristea, unde avea loc conferinta de presa. Deh, nu poti intreba nici tu, ditamai jurnalistul, cu gura plina, ce-i cu resursele companiei, cand purcoiul de mancaruri de vanat sade binemerci pe masa asteptand suprema milostivire a mainii de jurnalist.

    In 1997 dadeam afara piscotari de la conferintele de presa organziate de compania de [insert coin here], treaba mea fiind sa discut cu cei pe car eii cunosteam de regula personal, aflati cu nume si prenume (sau ar trebui sa ii zic pronume, ca si tine) pe lista de jurnalisti invitati, nu cu cei care citeau lista de evenimente de pe fluxul Rompress si veneau si ei cu umerasul sa atarne, fluturand o legitimatie expirata sau facuta acasa cu carioci. Aveam de doua ori mai putini ani decat cei pe care ii pofteam afara si unii acceptau greu situatia. Dar stiam ca multi din jurnalistii de acolo aveau har si aveau stofa de jurnalisti.

    Acum, dupa 15 ani, sunt un simplu blogger. Si ma distreaza ca vad cum s-a intors roata: un jurnalist mai tanar decat mine sa confunde toti bloggerii de pe planeta cu bloggerii piscotari (si exista si din-astia, nu neg asta) care vin pentru un piscot (si ATAT) la eveniment. Eu in 1997 faceam diferenta intre cei care stiau sa scrie si cei care indesau doar chiftele in buzunar. Ar trebui sa incepi sa incerci si tu sa faci asta. Sper sa iti iasa dupa alte cateva articole. Succes!

    1. Desi nu imi place sa dau citate din propria-mi opera, tin totusi sa ingros cu carioca a doua fraza din umila mea postare: „Desigur mai sunt şi alte categorii, dar nu despre ei e vorba aici”. Drept pentru care, departe de mine intentia de a generaliza, dar tuşa groasă te face uneori să fii mai convingător. Si sunt perfect de acord cu tine: piscoturile nu au fost aduse o dată cu venirea blogărilor şi pişcotarii sunt mai vechi decât presa în sine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s