Solcanu a muşcat un maidanez

Familia Anghel, din Bucureşti,  a crescut un băieţel până la patru  ani. Copilul a fost mâncat de maidanezi. În urma incidentului, familia Anghel nu mai agreează ideea de maidanez în oraş. În acelaşi oraş există însă şi familia Solcanu. Familia Solcanu iubeşte maidanezii. Îi hrăneşte pe cei din faţa blocului în fiecare seară. Dar niciodată nu i-a servit pe  maidanezi  cu băieţei proprietate personală, aşa că familia Solcanu nu agreează ideea de familia Anghel.

Prin urmare, Mircea Solcanu s-a urcat cu labele pe tastatură şi a scris aşa: « Familia Anghel, sper însă ca Bunul Dumnezeu să vă ia şi celălalt copil ».

Solcanienii sunt foarte ciudaţi. Iubesc pe cel mai bun prieteni al omului, dar urăsc din toţi porii chiar omul. Solcanienii înfiinţează în cotloanele întunecoase ale minţii lor înguste nu asociaţii de protecţie a animalelor, ci de exticţie a oamenilor.

Singura veste buna este ca baiatul ăsta, Solcanu,  nu e un mamifer, deci nu poate avea pui vii şi îi hrăni cu lapte. Căci altfel, puiul solcanian s-ar fi născut direct cu mustaţă verticală sub nas, călare pe un Panzer, gata să trimită toţi copiii lumii în adăposturi speciale.

Zăpada, praful din ochi. Ce se întâmplă cu adevărat în România când iarna ninge cu ninsoare

Altceva se întâmplă în România când iarna ninge cu ninsoare.

Se împlinesc zece zile de când România nu îşi revine din şocul ireal că iarna ninge. Televiziunile o ard continuu pe galben pentru că nişte băieţi  de la Guvern le tot alimentează cu combustibil azvârilit din cadrul unor întâlniri adhoc, din mijlocul unor cercuri de creaţie, numite generic comandamente de iarnă.

Şi, deşi  iarna nu-i ca vara, iarna din 2014 este totuşi fix ca iarna. Şi  ca cea din 2013, şi ca cea din 2012. Şi atunci au fost zeci de localităţi izolate, case sub zăpadă, reporteri viscoliţi în microfoane şi în oase.  Spre exemplificare, mai jos o ilustrată din „Iadul Alb” sezonul 2012. Aşa arăta ecranul televizorului fix acum doi ani, în ianuarie 2012.

patura ninsoare

Cum ar veni,  aşa ninsoare, maică, am mai prins la viaţa mea. Chiar aproape în fiecare an. Şi atunci ce se întâmplă cu adevărat în România când iarna ninge cu ninsoare? În vreme ce băieţii ăia de la comandament zbiară, în această perioadă, pe şoptite, s-au petrecut lucruri cu adevărat revoltătoare.

1.Miercuri, 23 ianuarie, în a doua zi de cod portocaliu şi aproape roşu, Guvernul a iertat de datorii de 500.000.000 dolari pe care compania kazahă Rompetrol.  Nu ştiu care e scorul la şpagă zilele astea, mai ales pe aşa zăpadă,  dar cred că la aşa sumă cu ditămai duiumul de zerouri, ciubucul trebuie să fi fost dolofan ca  Moş Crăciun. Această jumătate de miliard de dolari, dacă ar fi ajuns la bugetul statului, ne-ar fi scutit pe noi toţi de noua acciză la combustibil pe care trebuie să o plătim de anul acesta pe motiv că nu are statul bani.

2.Joi, 29 ianuarie, ziua în care s-a instaurat a doua oară codul roşu, pe site-ul Minsiterului de Finanţe s-a strecurat tiptil-tiptil un proiect prin care ministrul de finanţe Chiţoiu îşi legaliza lui însuşi o şpagă. Mai exact îi obligă pe toţi cei care au firme, vreo jumătate de milion de români, să mai plătească nişte bani către alţi băieţi deştepţi dintr-o Cameră a Consultanţilor Fiscali, înfiinţată chiar de ministrul Chiţoiu.

Toate aceste evenimente de mai sus s-au topit rapid în  agitaţia din comandamentul de iarnă. Ninge, ninge, de trei ori, ninge!

Ieri, în Constanţa, a fost cod roşu de ninsoare. Tot ieri, pe la prânz, în oraşul lui Mazăre  ploua liniştit. În manualele jurnalistice se spune că singura ştire cu adevărat obiectivă e ştirea meteo. Se pare că noi până şi vremea am început să o şparlim. Baba din autobuz care urlă „Viol!” tocmai ca nepotul să poată buzunări nestingherit călătorii, baba care-şi smulge teatral părul din cap, e astăzi identificată:  baba Dochia.

Dacă zece zile de ninsoare în România au blocat un întreg Guvern,  vă daţi seama cât de obosit şi trebuie să fie prim ministrul finlandez ? Mă gândesc serios că la noi, pe lângă pomelnicul de ministere nou-nouţe şi nenumărate, ar trebui înfiinţat separat încă unul: Minsterul Zăpezii. Iar dacă simţim că la primăvară vor fi ceva probleme cu înverzirea scaieţilor să facem şi un Minister al Înmuguririi. Afacerilor.

Poimâine intră în vigoare un alt cod cu adevărat roşu, ca sângele: noul Cod Penal. Aici, în acest cod roşu de neprinsoare,    infracţiunile de corupţie sunt pedepsite mai blând. Să nu mai dea tare, că îi juleşte. Deja de anul trecut încoace au fost juliţi  sau au aflat că sunt pasibili a fi juliţi pe motive de corupţie următorii: Adrian Năstase, fost prim ministru, Liviu Dragnea, vicepremier, Laura Elena Chitoiu, sotia ministrului Finantelor Daniel Chitoiu(iarăşi el!), Relu Fenechiu, fost ministru al Transporturilor, Tudor Chiuariu, fost minstru al Justiţiei, Monica Iacob Ritzi, fost minsitru al Tineretului. Ce nu ştiu ei este că  în vreme ce ei fac pârtie şmechereşte, sub ţara asta îngheţată sub zăpada din mintea lor, arde mocnit, de 23 de ani, revoluţia celor ce aşteaptă  primăvara.

PS 1. Ora 16.30. Relu Fenechiu, fost minsitru al Transporturilor,  tocmai a primit mandat de 5 ani la Jilava. Decizie definitivă.

PS 2. Ora 19.00. Comandament de iarnă la Guvern

Statusul lui Ponta: Ninge <3<3<3!

Victor Ponta January 24 status update

Ninge!

Regii Asfaltului like this

Minsiterul Educaţiei is idle

Ministerul Sănătăţii is busy

Victor Ponta started a conversation. Ministerul de Interne added to chat

 Victor Ponta January 24  Ninge!

 Minsiterul de Interne :  unde?

Victor Ponta January 24  plm http://en.wikipedia.org/wiki/Romania

Minsiterul de Interne : is typing

Minsiterul de Interne : is typing

Victor Ponta January 24  : ….

Minsiterul de Interne : is typing

Victor Ponta January 25  : ….

Minsiterul de Interne: nu localizăm

Victor Ponta January 25  :Vezi la tv

Antena 3, Realitatea TV, România TV and 3 others is joining the conversation

Antena 3 Iadul alb!

Realitatea TV. Iadul alb!

B1: Iadul alb!

România TV: IMEDIAT! Ce face Gigi Becali în iadul alb

Victor Ponta: Ninge!

Traian Băsescu: Afară plouă!

Mizeriile astea de mandate, pline de nenorociri

Mă numesc Radu Stroe, şef peste poliţişti, peste pompieri şi peste voi.

Mă numesc Radu Stroe şi toate se întâmplă pe timpul mandatului meu.  Acum avioanele au început să zboare pe cerul care stă sus în timp ce  munţii stau pe jos. De nu era mandatul meu, lucrurile ar fi stat exact cum trebuie: munţii ar fi fost pe sus, cerul pe jos, iar avioanele care cădeau, cădeau direct pe cer. Problem solved !

Mă numesc Radu Stroe. Conducătorul vostru. Am încercat din răsputeri să nu ajung aici : le-am explicat celorlalţi că  mandatul ce mi se dădea era din start unul nenorocit. Eu voiam Ministerul de Interne, dar cu problemele  şi nenorocirile cât se poate de externe. Să le dea la alţii . De ce nu chiar la Minsiterul de Externe ? Să dea accidentele la Ministerul Culturii. Sau la Învăţământ. Sau la Minsiterul Marilor Proiecte care să aibă în subordine Autoritatea Micilor Defecte. De coordonare, de aviaţie, de GPS, defecte de mandat.

Mă numesc Radu Stroe şi mi se pare nedrept să daţi vina me mine, doar din pricina mandatului meu nenorocit. Vina e dincolo.La Minsiterul GPS-ului, la Minsiterul Avioanelor cu Elice, la Minsterul Google, La Minsiterul celor fără mandate.

Mă numesc Radu Stroe, conducătorul vostru secret, şi vreau să îmi dau demisia de onoare. Dar mai încolo. În nici un caz în timpul mandatului meu nenorocit.

UPDATE Într-un final ministrul Radu Stroe a demisionat, la trei zile de la tragedie. A demisionat atât de târziu pentru că nu a putut fi localizat în timp util

Când nu suntem lăsaţi să trăim. O ţară furată, bună de murit

aurelia-IonPriviţi în ochi acestă fată. Avea 23 de ani, fix cât a trecut de când aţi pus voi mâna pe ţară. Priviţi în ochi această fată şi s-ar putea să vedeţi ochii copiilor voştri. În hainele lor scumpe cât o mie de pensii, în maşinile lor cât salariul pe  viaţă al părinţilor noştri, în toate acestea  se află lacrimile îngheţate de pe obrazul Aureliei Ion.

V-am ignorat prea mult. Am crezut tot timpul că veţi fura, doar. Doar veţi fura. Că sunteţi găinari, nu ucigaşi în serie. Aţi furat fabricile ţării. Ogoarele ţării. Pădurile ţării. Minele ţării. Acum toate astea s-au terminat. Acum  v-aţi apucat să ne furaţi şi viaţa, şi moartea.

Voi sunteţi criminalii oamenilor care vor muri mâine pe şoselele ţării, pentru că aţi făcut autostrăzi puţine pe bani mulţi.Voi sunteţi criminalii oamenilor care vor muri mâine în spitalel ţării pentru că aţi cumpărat aparatură puţină, pe bani mulţi.Voi sunteţi criminalii tuturor Aureliilor şi a tuturor Ionilor care mor cu zile chiar acum, când daţi explicaţii meşteşugite la televizor despre cum aţi fi fost pregătiţi să salvaţi oameni dacă avionul ar fi căzut în sus şi nu în jos.

Priviţi în ochi această fată şi s-ar putea să vedeţi ochii copiilor noştri. Avea 23 de ani, cam cât timp îţi trebuie să furi o ţară până la os. Aurelia Ion era printre tinerii cărora, deşi le-aţi furat şcoala, a ales să înveţe în ţara voastră. Aurelia Ion o chema şi, deşi i-aţi luat salariul decent, a ales să muncească în ţara voastră. A ales să respire în ţara voastră putredă până nu aţi mai avut ce să îi furaţi şi  i-aţi luat respiraţia, cu totul.

Priviţi în ochi această fată şi veţi vedea ochii copiilor noştri. Sunt din ce în ce mai mulţi tineri  frumoşi şi deştepţi în ţara asta. Ei nu v-au luat zahărul din campanie, nu v-au băut berea, nu v-au mîncat micii. Până acum v-au ignorat. Şi noi o dată cu ei.

Feţele lor luminoase şi ochii lor senini au făcut să uităm de guşile voastre groase ca şoriciul de balaur. Dar de astăzi v-am simţit duhoarea de moarte şi ştim că nu mai putem lăsa lucrurile aşa. Nu mai e mult până când toate Aureliile şi toţi Ionii se vor ridica.

O țară aterizată în cap. Să cazi de la 2000 de metri și să mori de frig

Ieri un Inspectorat General pentru Situații de Urgență a aterizat în cap în Munții Carpați. Generalul care îl conduce caută urgent un  avion printr-o pădure,  nu știe încă în care,  de pe un deal,  nu se știe încă pe care. E ora 16.00.  Deocamdată dirijează operațiunile cu o mână.  Cu cealaltă ține telefonul la ureche: vorbește pe Antena 3, apoi cu Realitatea.  Apoi B1. RTV. Etno TV. Atomic TV. „Am dispus măsuri de urgentaţă”,  spune el la televizor,  că doar ce altceva putea dispune un general de la un inspectorat de urgență.

A fost ora 22.00. Domnul general încă e pe telefon. Încă dispune lucruri urgente, dar la tv. În mod miraculos telefonul nu i s-a descărcat de la atâta vorbit cu televiziunile. Numai supraviețuitorii de avioane prăbuşite rămân fără baterie,  căci domnul general are cu el o priză de urgență.  Ah, că tot veni vorba de avion,  generalul încă nu l-a găsit.

Rămâne cum s-a stabilit la ora 16.00: caută urgent un  avion printr-o pădure,  nu știe încă în care,  de pe un deal,  nu se știe încă pe care. Cu deosebirea că de data asta o face și mai urgent. Dar stați, stimați telespectatori, breaking news, galbenul e și mai galben, avionul a fost găsit de un pădurar! Generalul nostru a dispus de urgenţă să se abandoneze căutările avionului și sa înceapă imediat căutările unui pădurar care a găsit un avion.

Ieri un Minister al Afacerilor Interne a aterizat în cap în Munții Carpați. Ministrul a lăsat deoparte afacerile și, fiindcă a auzit la televizor ca s – a pierdut un avion, s-a apucat de căutat. Nu un avion,  ci un elicopter cu care sa caute un avion.  „Dar, stai,  pe care sa îl iau?” se întreba ministrul la poarta hangarului. „Asta nu e bun, nu are gi pi es, asta nu e bun, nu are faruri, asta nu e bun,  nu are elice,  asta nu e bun,  nu are motor,  asta nu e bun,  nu are elicopter”.  Și tot căutând asa de șase ore afla ca avionul a fost găsit de un pădurar.

Acum ministrul afacerilor interne trebuie sa caute un elicopter care sa caute de data asta un  pădurar care a găsit un avion.

Ieri,  Serviciul de Telecomunicații Speciale a aterizat în cap în Munții Carpați. Șeful a lăsat pentru un moment telecomunicațiile speciale pentru una normala: un banal telefon dat la 112 de un cetățean care a zis că a aterizat în munți cu avionul, dar fără să precizeze adresa exacta, cu numele și numărul străzii. Aşa că şeful special caută un avion.  Mai exact o celulă de satelit care să caute un avion.  Ba nu! Acum cauta un pădurar care,  cu celule lui din creierul proprietate personala, a identificat avionul bazându-se pe telecomunicațiile speciale specifice gurii: „Bă,  unde sunteți,  băăă!?!!”

Ieri, 22 de milioane de români aterizați  forțat la solul unei țări ca o epavă  căutau un șef de Telecomunicații Speciale care cauta un ministru de interne care cauta un general de situații de urgență care cauta un pădurar. Un pădurar care a găsit un avion.