Oftică şi rahat. De ce nu sunt virtuali reporterii de la Antena 3

Trăsătura definitorie a acestui popor, cea care l-a urmărit ca o fantomă de-a lungul istoriei, nu e ospitalitatea, ci oftica. Nu există cetăţean  în patria noastră care să reuşească prin forţe proprii şi prin talent şi care să nu fie în secunda doi târât prin rahat de concetăţeni mici la stat, la minte şi la medalie. Oftica a izvorât din poporul ăsta încă înainte de a izvorî însuşi poporul. Exemplificare:

Mai intâi, cu două mii şi ceva de revelioane în urmă era un cetăţean pe nume Decebal care avea aur mai mult decât FMI-ul. Atâta aur că făcea salbe la oile din Munţii Orăştiei. Băiatul ăsta, Decebal, avea ceva geniu sub căciula aia a lui cu moţul  pe frunte că s-a apucat şi a cucerit toate triburile din jurul lui, ca să, vorba Regelui, să fie bine, ca să nu-i fie rău. Dar succesul bărbosului ăstuia a atras iremediabil oftica lui bădia Trăian. De ce au barbarii ăştia atâta aur şi eu nu am? Prin urmare bădia Traian, capetenia unui imperiu ajuns rupt în cur, falit şi îndatorat, s-a împrumutat de la prieteni de  nişte bani şi şi-a  cumpărat o şauă de aur, cu fir de mătase cât viţa de groasă  să vină încoa’ că deh! nu se putea prezenta oricum la Bărbosul plin de aur ca ţiganii de la Strehaia.  Şi aşa, din oftica asta ancestrală a lui Traian că Bărbosu are mai mult decât el, romanul a venit ofticat cu armată, a tăiat capul lui Bărbosu, s-a culcat cu  femeia lui Bărbosu care a rămas grea şi l-a născut pe român. Un bebeluş cu pielea zbârcită şi fierea umflată. De oftică.

Au trecut anii peste poporul român. Vreo cinci sute au trecut degeaba.  În vreme ce alte popoare erau la muncă şi îşi clădeau o istorie, o economie şi o armată, românetul, fiul ofticii, freca duda prin codru, fratele lui, cu care stătea la doi mici cu muştar şi o bere la pet. Numai că alţii, turcii, au venit şi  le-au stins grătarul. Ăştia  nu au pierdut timpul şi şi-au văzut de treabă, adică au cucerit pe barba lor şi pe munca lor popoare mici şi ofticate de s-au făcut mari şi puternici. Aşa că atunci când au venit turcii la românii frecători de dudă, otomanii aveau o armată mai mare şi mai tare. Erau mulţi, câtă frunză şi iarbă. Dar erau mulţi pentru că meritau. Că au muncit. Dar românii, care o aveau mică, ce au făcut ? S-au ofticat. S-au ofticat atât de tare că s-au apucat să-şi dea foc la căciulă. La căciulă, la ogoare şi la ţară. Pe principiu, de ce să aibă ei dacă eu nu mai pot să am. Na! paf, foc şi pustiire. Dădeau foc la toată truda lor, ardeau grânele, otrăveau fântânile. În manualele de istorie strategia asta de a-ţi bate joc de munca ta s-a numit  tehnica pământului pârjolit. În realitate, se cheamă tehnica morţii de oftică: dacă nu am eu , să nu aibă nici el. Na-ţ’!Sâc!

Au mai trecut nişte ani şi a venit comunismul. Dar comunismul de ce a venit ? Tot de oftică. Nişte cizmari de prin Scorniceşti mureau de oftică. În jurul mizeriei în care trăiau erau nişte cetăţeni care trăiau în bogăţie. Dar erau bogaţi pe barba lor şi pe munca lor. De pildă, regele Mihai avea un palat penru că strămoşu-său, un neamţ, a avut suficiente coaie să se mute într-o ţară de săraci ofticaţi şi să o ridice din mizerie. Cizmarii din toţi Scorniceştii patriei noastre s-au ofticat tare şi, profitând de un anumit moment slab al istoriei când era răcită şi zăcea la pat, au reuşit să vină la putere. Au confiscat munca ălora bogaţi, au luat palatele. De ofticaţi ce erau s-au şi mutat în ele.

Astăzi, viţa asta groasă de  oftică s-a extins şi roade fierea a zeci de mii de cetăţeni ciudaţi care plâng noaptea pe-ntuneric de ciudă pe succesul altora.

Acum două zile am intrat , alături de alţi colegi de la Antena 3, în finala unui concurs internaţional de film şi televiziune din Statele Unite. Unii spun că e cel mai important pe zona asta. Nu ştiu. Doar că acolo se  înghesuie să participe numai anonimi : CNN, BBC, HBO, National Geographic. Dar în ţara asta nimeni nu are dreptul să reuşească prin muncă fără să se găsească oameni cu medalie mică care să se oftice şi să ne dea preventiv în cap. Unii, de la un site anonim ca blogul meu, reportervirtual.ro, s-au trezit cu fierea dându-le îndărăt pe nas. Fiind atât de mici, nu ar merita nici atenţia mea. Numai că textul nu e scris chiar de oricine. E unul, Adrian Halpert, care a fost directorul celui mai mare cotidian din România, Adevărul, ziar la care am lucrat şi pe care l-am iubit.

Domnul acesta, Halpert, a scris aici o « investigaţie » care demonstrează că noi ne-am cumpărat premiile pe care încă nici nu le-am câştigat. Raţionamentul: există o taxă de participare pe care fiecare concurent trebuie să o plătească, vreo cîteva sute de euro. Trei sute de euro. Poate că celor de la reportervirtual.ro li se pare mult dacă o compară cu veniturile lor din publicitatea pe un an. Dar chiar e o sumă ridicolă.  In mod normal, reporterii, fie ei şi virtuali, trebuie să îşi facă  datoria de preşcolară de jurnalism şi să ia un punct de vedere tuturor părţilor implicate, celor de la festivalul înfierat în speţă. Aşa ar fi aflat că taxă de participare există la orice festival din lume de la Emmy pân’ la Oscar şi înapoi. Raţionamentul e simplu: să acopere din cheltuielile uriaşe, dar mai ales să descurajeze televizini ca Văscăuţii din Deal TV să aglomereze competiţia şi juriul cu materiale care nu au nici o treabă cu jurnalismul. Fie el şi virtual.

Al doilea argument forte pentru care eu şi colegii mei nu avem dreptul la « succesul internaţional » : undeva pe site-ul competiţiei scrie că se pot comanda medalii. Da. Se pot, dar numai dacă citeşti şi în paranteză.. Se pot comanda medalii PARANTEZĂ pe baza premiului AM ÎNCHIS PARANTEZA. Adică, dacă eu am luat premiul, dar imi pică medalia în haznaua de la reportervirtual.ro, pot să imi comand alta pe baza premiului. Deocamdată mă bucur tare că riscul ăsta e exclus: nu am luat încă nici o medalie şi nici nu cred că voi lua. Lucru benefic pentru persoana mea, că voi fi la fel de bun ca cei de la reportervirtual şi toată lumea va dormi liniştită: zero medalii la New York Festivals.

În încheiere, îi sfătuiesc pe cei de la reprotervirtual.ro să nu îşi mai externalizeze oftica. Au motive suficiente în propria bătătură să se tăvălească de necaz pentru eşecul planurilor măreţe anunţate  chiar la venirea lui Halpert în site-ul virtual.Exemplificare:

Statistici 21 ianuarie 2014 :

cupresadeperete.com 60.020 vizite

reportervirtual.ro 12.230 vizite

 

Vă ofer în dar, virtual ce-i drept, aceste vizite care mie nu-mi folosesc la nimic. Nu câştig bani din ele şi nu le număr din oră în oră. Pentru simplu motiv că eu trăiesc de pe urma faptului că sunt un jurnalist care scrie despre România şi nu pentru că sunt un jurnalist care scrie despre jurnaliştii care scriu despre România.

Anunțuri

8 gânduri despre „Oftică şi rahat. De ce nu sunt virtuali reporterii de la Antena 3

  1. Prietene, bați câmpii. De unde ai scos tu statisticile astea? Le-ai adunat pe toate de când ai început blogul și ți-a dat un total? Tu nu exiști pe trafic.ro, noi da. Așa că, să vorbim pe cifre: ianuarie 2014 RV – 574.392 afișări/ 258.973 vizite/ 133.815 unici… Iar eu n-am vorbit de reportajele voastre, dintre care unele sunt chiar bune, ci de o politică de marketing a postului. Dar știi ce? Luați și voi un Emmy, precum Știrile Pro TV, și după aceea mai discutăm. Dacă tot ai atâția vizitatori, unde sunt comentariile?!

  2. O observatie apropos de logica demonstratiei de ofticosi:
    – romanii, niste cuceritori, sunt declarati ofticosi ca poftesc la auru; lu’ Decebalus per Scorilo
    – turcii, pentru acelasi comportament („au cucerit pe barba lor şi pe munca lor popoare mici şi ofticate de s-au făcut mari şi puternici”) sunt declarati munctori.

    Deci, atentie la logica, pentru ca s-ar putea sa infirme concluzia.

  3. New York Festivals is a profit-making company that makes its profit by running awards competitions. It’s like a vanity gallery or a vanity press. Any organisation that pays them money can nominate itself.

  4. Articol excelent.Ma uimesti din ce in ce mai mult. Desi Decebal este un simbol al jetfei sunt sigur ca si el este incintat de articol.Scrie orice ca scrisul tau face bine si celor carora nu le place.Cind deja ai dusmani deja atunci esti o persoana foarte apreciata.Succes!

  5. Cuceritorii nu sunt neapărat “muncitori”, n-au rezolvat probleme de matematică! Au fost mai degrabă lipsiţi de etică. După logica asta şi un violator poate pretinde respect la finalul actului pentru că, de fapt, el a muncit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s