Moartea de pe Twitter. Sângele vecinilor şi maidanul românesc

Olesia Zhukovskaya, din Kiev,  este supărată pe preşedintele ei. Are 21 de ani şi o viaţă în faţă. O viaţă pe care ar vrea să o trăiască altfel.” Libertate!”. „Uniunea Europeană!”. Lucruri din astea. De dimineaţă Olesia şi-a luat geaca cea groasă, de iarnă, peste care şi-a tras tricoul alb. Acel tricoul alb pe care a imprimat o cruce roşie. E studentă la medicină. Şi paramedic. A plecat  în piaţa unde este „EuroMaidanul” să strige  şi să salveze vieţi. Pe seară Victor Yanukovici, preşedintele ei, se pregăteşte să ţină un discurs.

Olesya Zhukovskaya, înainte de a fi împuşcată
Olesya Zhukovskaya, înainte de a fi împuşcată Foto:Twitter

Victor Maghear, din Cluj, este supărat şi el pe preşedintele lui . Are 85 de ani şi o viaţă în care mai nimic din ce visa în tinereţe nu s-a împlinit. A fost deţinut politic pentru că s-a împotrivit. Acum se împotriveşte iarăşi, poate puţin mai naiv şi chiar nostim în demersul lui. Iată-l pe domnul Maghear aranjându-şi în propria oglindă puloverul de duminică cu care vrea să iasă să protesteze.  Pe la prânz  preşedintele lui se pregăteşte să ţină un discurs.

victor maghear
Victor Maghear Foto Antena 3

Miroase a sânge şi a cauciuc ars în EuroMaidan. Dacă moartea ar avea miros, cauciucul ars şi sângele ar fi ingredinetele principale de parfum. S-a tras. S-a tras în oameni. Copii, tineri, bătrâni, femei, bărbaţi, medici, jurnalişti. Pe asfalt râurile uscate de sânge nu se mai văd pentru că a nins peste ele cu un strat gros de cenuşă. Olesia Zhukovskaya e acolo. Cu casca de skior pe cap. Pe frunte îi stau ochelarii de schior. Cine a fabricat acei ochelari sigur nu s-a gândit la ce vor ajunge să fie folosiţi : pentru a proteja de gazele lacrimogene din capitala unei ţări est europene.

E atmosferă plictisitoare în sala de conferinţe din Cluj. Jurnaliştii cască. Angajaţii statului stau aşezaţi cu agende în braţe. Când bâţâie din picior, când se lasă pe spătare scârţâind, trosnind din şale. Trian Băsescu vorbeşte lucruri plicitsitoare. Victor Maghear protestează. “Huo Băsescu!”. E singur.

În Kiev tot cimentul arde. Tot betonul arde. În vuietul focului se aude un ecou. Un poc ! surd ca o palmă dată peste o pătură. Poc! Un glonte îi nimereşte Olesiei fix mijlocul gâtului. Încearcă să nu intre în panică. Îşi aminteşte de tot ce ştie ea de la cursurile de paramedic : primul ajutor la plagă împuşcată. Cu dreapta îşi presează rana să nu îi ţâşnească râul de sânge care să scoată din ea toată viaţa stârnsă în 21 de ani. Cu mâna stângă însă, ei bine, cu stânga scrie de pe telefonul ei alb pe Twitter : « Mor ». Are 21 de ani, e din generaţia Twitter. Generaţia care tăieşte pe Twitter şi iată că şi moare pe Twitter.“Libertate ! »

Olesia Zhukovskaya

Libertate striga şi Victor Maghear în tinereţe. Acuma strigă tot libertate. Dar uşor caraghios în demersul lui. El e însă cât se poate de serios şi de convins. „Libertate!” E program pe seară la televizor şi Maghear e la ştiri pentru că a fost luat pe sus şi scos din sala de conferinţe . Victor Maghear, 85 de ani, are şi el un mesaj scurt pe care nepoţii lui l-ar putea trece pe Twitter, pentru că încape: « Români, ieşiţi în stradă ! »

În Ucraina sute de mii de oameni au ieşit în stradă să moară pentru că nu mai suportă clasa politică. În România Victor Maghear e ultimul român care a strigat în stradă împotriva unui politician. Maghear face parte din generaţia luptătorilor din rezistenţa anticomunistă din munţi. Camarazii lui, tineri pe atunci ca Olesia Zhukovskaya, au murit pentru că nu le plăcea de cine a ajuns la putere.  Noi astăzi ori avem o clasă politică simpatică, ori  suntem cu toţii o generaţie greşită. O generaţie care nu moare pe Tweeter, ci doar se omoară de indignare  pe Facebook.

Mă gândesc că dacă generaţia lui Maghear, a luptătorilor din munţi,  ar mai fi fost încă în putere, mult deranj ar fi fost astăzi pe străzile Bucureştiului.

Notă: Slavă Domnului că România nu e Ucraina, o țara rămasă undeva în 22 decembrie 1989. Şi bine că noi am trecut deja prin ce trec ei astăzi şi am învăţat că moartea în stradă nu e o soluţie la problemele protestatarilor, oricare ar fi ele.

Alte motive de indignare:

Când nu suntem lăsaţi să trăim. O ţară furată, bună de murit

si

Zăpada, praful din ochi. Ce se întâmplă cu adevărat în România când iarna ninge cu ninsoare

Anunțuri

3 gânduri despre „Moartea de pe Twitter. Sângele vecinilor şi maidanul românesc

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s