Parinții mei mărinimoși

tata mama

Doi dascăli deosebiţi, Mircea şi Nina Nedea, unul profesor de biologie la Colegiul „Costache Negruzzi“, celălalt la Colegiul „Mihai Eminescu“, se ocupă pentru al cincilea an consecutiv de pregătirea tinerilor care visează să ajungă doctori, dar care provin din familii modeste. Pentru că aceştia nu şi-ar permite să achite meditaţii în particular, profesorii îi pregătesc gratuit.

Citeste mai mult: adev.ro/nwbbc8

Și când îmi aduc aminte că în copilărie mama îmi tot repeta cu diverse ocazii: „Nimeni nu face nimic gratis în ziua de azi, Alex!”. Mă bucur că e al cincilea an consecutiv în care își contrazice vorbele prin propriile fapte. Poate nici nu isi dau seama ai mei cât bine fac acestei țări.Sau poate doar nu vor sa o spună. Pentru că un medic devenit dintr-un copil ieșit din glodul sărăciei de la țară va fi clar un doctor exceptional, cu dorința de a se autodepăși în permanență. Și poate și un om care va dori tot timpul, deasupra mesei de operație, să dea mai departe lecția de omenie predată și lui cândva, prin clasa a XII-a, de niște modești profesori de biologie din Iași.

La Medicină concurenta e de patru pe loc. Majoritatea elevi care au măcar bani de manuale, dacă nu de sute de ore de meditații în particular. În această competiție sunt însă zero șansele pentru un viitor medic excepțional dacă e venit de la liceul din Chișcăleni Vale unde a făcut o singură oră de biologie pe săptămână, și aia cu un profesor suplinitor: în cel mai bun caz veterinarul satului și de cele mai multe ori- văcarul.

Coreea de Năvodari

Dacă v-aș spune că un primar din România a tăiat cablul în tot orașul ca să nu se vadă ancheta mea despre el, v-ați cocoșa de râs și ați zice că fabulez, că trăiesc în realități paralele. Nici eu nu am crezut. Dar să vă prezint datele așa cum sunt: eu am făcut o anchetă despre cum apropiați ai primarului din Năvodari au pus mâna pe tabăra de copii de acolo. Ancheta urma să fie difuzată aseară la ora 21. La ora 19 primesc un telefon din Năvodari în care o voce precipitată îmi zice: „Primarul urmează să taie cablul în tot orașul cu puțin timp înainte de emisie, să nu se vadă ancheta”. Mă apucă râsul. „Ce dracu, n-o fi Coreea de Nord!”, îmi zic în gând și îmi văd de ale mele. Cu cinci minute înainte de emisiune începe să-mi sune telefonul. Curg apeluri din Năvodari. ”Domnu Nedea, văd purici la televizor”. ”Domnu reporter, eu văd un ceas care arată ora exactă. Și atât”. Din ce îmi spuneau oamenii, dispăruse brusc semnalul la toate companiile de cablu din localitate. Și doar pe raza Năvodariului. Am sunat în redacție, Sabina Iosub a preluat cazul azi, la prima oră. Așa că fost sunat primarul. Care, inițial, când a aflat despre ce subiect e vorba, ne-a închis telefonul în nas. O fi sau nu mâna primarului urmează să se stabilească. Ce nu înțeleg însă alți oameni este că în ziua de astăzi, cu Facebook, cu atâtea bloguri, cu atâtea televiziuni de știri, e atât de aiurea să încerci să oprești o știre despre tine. Pentru că nu vei obține decât efectul invers. Știrea se va propaga mai tare ca atunci când ai fi lăsat-o în pace. Cu cât încerci mai tare să o ascunzi, cu atât va crește mai mult, ca un bulgăre de zăpadă mic care, o dată pornit la vale, pe pârtie, va crește neîncetat până se face ditamai bulgăroiul, bun să se vadă de pe lună.

LATER EDIT: Surse demne de încredere de la operatorii de cablu de la București confirmă: pe raza Năvodariului s-au tăiat cablurile. FIZIC. Patru operatori de cablu afectați.

Un wc care inspiră

foto vc Aceasta nu e o poza cu un om, o oglinda și o floare, ci poza cu o Românie care nu e putrezită chiar în toate cotloanele. Cobor mohorât la spațiul de servicii de la km 207, pe Autostrada Soarelui, pregătindu-mi de la intrare nasul pentru o toaletă publică, așa cum știm cu toții că sunt cele fără taxă. Dar de cum deschid ușa șoc: dau de ceva între florărie și farmacie. Peste tot garofițe și crizanteme. Faianța și gresia strălucesc oglindă de poți să îți faci freza în ele. Domnul Iordan s-a angajat ca om de serviciu și, ce să vezi, lucru șocant, a zis să-și vadă de treabă. A primit să aibă grijă de una din toaletele din spațiile de servicii de pe Autostradă. Un job bagatelă ar zice unii, mai corporatiști. Dar Iordan și-a luat treaba în serios. Veghează la intrare cu mopul la piept, ca un străjer cu halebardă. Cum iese un turist, cum țuști! discret în urma lui să șteargă orice urmă. Și, ca să fie frumos și să aibă ce pune la oglinzi și la geamuri, a plantat flori pe o palmă de pământ de lângă toaletă de unde umple pahare de cafea pe post de vaze. El e domnul Iordan și e un român care își face treaba. Și asta nu e o bagatelă căci o țară care mai are oameni care își fac treaba nu e o țară putrezită în cele mai mici unghere.

Poate domnul Iordan nu s-a gândit niciodată că ceea ce face el, spălatul ăla de veceuri, are ceva spiritual în asta. Dar are: ne inspiră pe noi ceilalți să nu ne facem meseria de mântuială. Și că există speranță.