Declaraţia mea de presă. Suntem nişte jurnalişti părtinitori

 Iubiţi consumatori de presă,

Consider că unii dintre noi, ziariştii,  au făcut ca în aceste zile unii cititori şi telespectatori  să se îndoiască un pic de imparţialitatea presei din ţara noastră. De aceea îmi cer scuze în numele breslei din care provin. Am scris acest text pentru a mai echilibra puţin starea de fapt. Pentru a rebalansa discusul unor jurnalişti care tind să fie subiectivi. Trebuie să recunoaştem că unii dintre noi au ajuns să ia doar apărarea unora, neglijându-i pe alţii. Să fie aşadar părtinitori. Acest lucru care ne descalifică.

Dragi consumatori de presă,

Consider că ne aflăm într-un moment critic al democraţiei româneşti. Ştim cu toţii, noi, poporul, că şi El a fost arestat pentru a se satisface pofta diabolică de răzbunare a unui individ căţărat în fotoliul de la Cotroceni. De aici, de unde s-a căţărat acum opt ani, Dictatorul dictează. Dictează halucinant cui să i se mai fabrice dosare. Instituţiile statului au ajuns arme politice în mâna acestui individ care pare de neoprit. Se petrec arestări pe final de mandat, ce sunt pur şi simplu execuţii la comandă. Sunt ferm convins că EL este o victimă colaterală, un peşte mare sacrificat pentru a creşte ratingul de ţară al României, o ţara care a ajuns oricum în completă izolare internaţională. El a ajuns batjocură publică.Călcat în picioare, terfelit pentru a satisface pofta de sânge a Dictatorului. Soarta Lui nu este cu nimic diferită de a celor care au fost încarceraţi în anii 1950 , de cei condamnaţi la muncă silnică la canal. Pentru că el este nici mai mult nici mai puţin decât un deţinut politic. Atunci dosarele se fabricau la Moscova, acum se fac în laboratoarele de la Cotroceni. El este nevinovat. La fel de nevinovat precum Adrian Năstase. Ca şi în cazul fostului mare premier, poate cel  mai bun pe care l-a avut România în ultimii 22 de ani,  şi Lui i s-a fabricat un dosar de corupţie. Iar noi, ziariştii, în situaţia Lui  nu am luat o atitudine la fel de fermă precum am facut-o în cazul Năstase. Aşadar  riscăm să ne decredibilizăm. Vor crede oamenii că ţinem doar cu unii, nu cu toţi. Că ţinem doar cu Năstase şi nu şi cu El. Că suntem parţialio. Părtinitori.  El este Cătălin Voicu. Senator. Victimă.

Anunțuri

Cum mi-am petrecut recensământul

„Numele?”.
„Cutare şi cutare”, încep eu să răspund foarte preocupat de tot ce îneamnă statistica . Mă uit mai mult la tavan decât la don’şoara care a intrat în casa mea încălţată

-Locul naşterii?

-Iaşi

-Judeţul?

– Cum adică judeţul?, întreb realizând că   i-au dat neuronii chix personajului cu pix din faţa mea

– Judeţul e tot Iaşi? întreabă

– Nu don’şoară. E judeţul Chişinău… Normal că e Iaşi. M-am născut în Iaşi, judeţul Iaşi şi, dacă vreţi, comuna Iaşi

Continuă să completeze de la sine, stând cu nasul în hârtii , dându-şi singură răspunsurile cu voce tare: “Racordat la reţeaua de canalizare-da, ferestre- tip termopan, locuinţă-de-a lungul unei străzi”

-Aveţi şi varianta de-a lungul  unui câmp de păpuşoi? întreb amuzat

-Nu avem această variantă, răspunde fără să schiţeze un zâmbet şi continuă să noteze de capul ei în formularele alea

-Religia- ortodox…

-Hei tââârrr, hooo. De ce faceţi aşa?

-Cum?

-Păi de ce treci de la tine orthodox. Poate sunt hindus

-Sunteţi hindus? Intrebă la fel de serios

Trecem şi peste asta.  De fapt ea  trece mai mult singură, peste mai multe. Adică ţac-pac, ţac-pac, un X acolo, un X dincolo,  trei doi unu, Gata. A terminat. Se ridică de pe scaun şi dă să plece

-Păi şi unde e întrebarea aia cu “Cine e şeful în casă”. Mi se părea momentul culminant al chestionarului peste care ea trecuse. În sinea mea înainte de interviu chiar mă amuzam niţel că voi profita de ocazie că nu e nevasta de faţă şi o să mă trec pe mine şeful.Eu  „The Boss”. Căpetenia apartamentului.

-Păi v-am trecut pe dumneavoastră

-Păi de unde ştii matale că eu sunt şeful în casă? Vrei să ţi-o dau pe nevastă-mea la telefon să o întrebi şi pe ea cine e şeful?

-Păi nu suneţi dumneavoastră şeful ? Mă întreabă cu acelaşi tot cu care ar fi întrebat “Nu vă face plăcere să respiraţi?”

-Pune acolo aşa cum îţi zi eu: “La mine în casă şeful este preşedintele Institutului Naţional de Statistică”

Se reaşează pe scaun şi dă să noteze.

Ar trebui la următorul recensământ să se introducă la modul serios statistic şi ştiinţific o recenzare a numărului de neuroni deţinuţi ilegal pe cap de locuitor

Puletele de presă

Pentru ei , noi nu suntem talentaţi. Nu ne duce capul. Suntem de cacao. Tineri. Studenţaşi. Habarnişti. Hârciogi.  Dacă ridicăm scăfârlia cu vreun articol mai acătării suntem imediat loviţi la gioale, aşa, preventiv. Dacă mai şi îndrăznim să luăm vreun premiu e de vină juriul ticăloşit, breasla, naţiunea, Universul. Băsescu.

Ei  trăiesc o dramă. Nu au reuşit să rămână nici în tagma noastră, a luzărilor care îşi văd de treabă şi care îşi bat capul să-şi umple paginile de ziar zi de zi. Dar ei nici nu au îzbândit să ajungă  în „liga cea mare”, a Boşilor, a băieţilor deştepţi din presă – dinozaurii de stenogramă, directori cu palate ridicate din hârtie de ziar umplută cu rahat şi şantaj. Ei au rămas între două ape. Nici robi corecţi, nici şmenari isteţi: fix nişte puleţi.

Puletele de presă a bântuit toate redacţiile posibile şi imposibile, auzite şi neauzite. De cele mai multe ori e refugiat la  vreo publicaţie cu tiraje cât o revistă şcolară. Când aterizează în  redacţia ta, numele lui te face să presupui că e un debutant. Până la urmă afli că are 20 de ani de presă. Momentul lui de glorie a fost prin 1994 când a scris ceva mişto. A zis-o bine despre ăla. L-a făcut  aşea, din condei, şi asta i-a plăcut lui Bosu. Şi Bosu l-a cărat prin toate văgăunele de redacţii şi subredacţii. L-a numit şefuleţ de departament (sau senior editor sau chiar redactor şef adjunct) poziţie din care are ejaculări intelectuale când îşi bagă subordonaţii în şedinţe. Mai nou, are blog în care îşi varsă toate frustrările profesionale încondeindu-şi proprii colegi de breaslă. Căci puletelui de presă i se pare că jurnalismul naţional s-a terminat imediat ce i s-a uscat lui pasta din pix.

Bombo, Bombo ne ejaculăm în Congo

„Conduci dacă eşti bun, dacă nu te ejaculează”, zicea Vanghelie după ce el cu capăuşorul lui şi cu mânuţele lui şi cu picioruşele lui tocmai fusese ejaculat repede-repede din PSD Bucureşti. De  la vârful(mă scuzaţi) PSD Bucureşti!

Nu ştiu de ce, dar instinctual mi-a venit să dau căutare pe Guagăl la cuvântul „ejaculare” . Nu mi-a rezultat nimic despre Partidul Social Democrat. Nimic despre Hrebenciuc sau Bombo, Bombo, ori Iliescu-Constantinescu,  jos- Băsescu. Guagăl-Gugle-Googăl mi-a dat  ca prim rezultat asta: „Erecţie tare ca piatra”. Punct.  Subtitlu.“Erecţie în 10 min, care tine 72 ore”. Cât o ţine o erecţie în PSD? Vanghelie e de patru ani preşedinte. Deci patru primăveri de erecţie pentru agitaţii membri de partid. Noroc că s-a găsit unul cu ochelari, Ponta Victor, ieşit de pe băncile şcoli şi implicit din pubertate, şi ajuns la catedra de partid şi implicit la la maturitate. Şi l-a ejaculat! Pe el, care este ejaculat. Mai rămâne ca noi, buni alegători ai lui Marian Vanghelie, să ne solidarizăm cu liderul nostru şi să ne ejaculăm din sectorul 5, din Bucureşti, din România de pe Tera, din propriile noastre vieţi. Pardon, nu ne putem ejacula din propriile noastre vieţi că ne fac poliţiştii de la balconul Parlamentului dosar penal.

Tocmai citeşti un titlu rezonabil

Iubesc titlurile proiectelor europene.  Dacă eşti tipul de om care a citit toată opera lui Sadoveanu într-o singură noapte şi ai epuizat deja toată literatura universală şi pe cea interstelară , aşează-te comod în fotoliu şi pregăteşte-te să citeşti ceva cu adevărat  durabil: nume de proiecte europene. De exemplu iaca un cârnaţ de titlu de mi-ar  trebui trei monitoare să îmi încapă pe un singur rând:

„Înfiinţarea unei Reţele de Economie Socială destinată integrării profesionale a persoanelor cu dizabilităţi, pornind de la experienţe şi bune practici în Uniunea Europeana”.

M-am decis: pornind de la experienţa şi buna practică din titlul de mai sus, mâine mă duc să depun nou proiect la Uniunea Europeană. Se va chema aşa:

” Înfiinţarea în UE a unei Reţele Durabile şi Sustenabile de Angajaţi  Antrenaţi să Pună Titluri Normale la Cap”

Puricii şi-au dat jos chiloţii

Stimaţi angajaţi ai Romtelecom-Dolce: se împlinesc astăzi două săptămâni de când mă rog de voi să îmi instalaţi în casă cablu de TV să vază ochiu altceva decât purici la televizoru cela. S-au împlinit astăzi două săptămâni de când mânuţele aistea două care tastează aceste rânduri nu au mai pipăit butonaşele telecomenzii, nu a mai apăsat o săgeţică de înainte sau de înapoi, de volum maxim sau vreun cerculeţ de power off. Astăzi, întâmplător, după două săptămâni de secetă, am zărit  un televizor deschis. Titra: „Moni şi-a îmbrăcat fetiţa în prinţesă ca să o ducă la grădiniţă”. Apoi zicea: „Irina Gabor loveşte paparazzi”. Apoi zicea: „Luciu însărcinată cu tripleţi”. Surse demne de încredere mi-au confirmat că e vorba de un jurnal de ştiri şi că toate aceste news-uri erau date aşa, una după alta, cu discernământ. Prin urmare, stimaţi angajaţi ai Romtelecom-Dolce, ţin să vă atenţionez că dacă vă prind pe acasă să îmi instalaţi televiziune vă fac plângere penală pentru abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. Şi, da, continuarea procedurilor reprezintă acceptul dumneavoastră.

Prefer să mă uit aşa, în tăcare, la televizorul fără posturi, să mă holbez la purici pur şi simplu şi să îmi fac singur ştirile: „Puricii divorţează la notar!”. „Puricii- despărţire cu scandal !”. „Puricii şi-au îmbrăcat fetiţa în prinţesă”. „Puricii şi-au dat jos chiloţii!”. „Demisioneasă puricii de la şefia puricilor?”.”Breaking news. Nimic despre purici!”

Update La 5 minute de la postul asta pe blog, primesc mesaj de informare pe e-mail: Romtelecom is now following you on Twitter!:)

E păcat să-mi port fundul în Audi în postul Paştelui?

foto Ciprian Bof

Această fotografie a fost făcuta lângă Mitropolie acum câteva ore.  Este şi înmatriculată sugestiv: B-47-BOR, adica e maşină de serviciu. Întrebarea mea este: câte babe  si-au vârât pe burta goală pensia în cutia milei pentru a ajuta la ctitorirea acestei scule de bascule cu semnul sfintei patrimi de cerculeţe pe ea? Având in vedere că această maşină costă 50 de mii de euro eu zic că toate babele României au contribuit ba cu  o planetară, ba cu o bujie. Dar câte guri s-ar fi hrănit cu banii daţi pe o asemenea aroganţă de ştacană de babană de limuzină? Păi la un preţ mediu de 25 de centi pâinea reiese că s-ar fi cumpărat din banii ăia 200 de mii franzele adică ai fi dat pâine la un judeţ întreg. Să fi văzut atunci minune, dar presupun că preoţii nu se ocupă de minuni, ei doar povestesc despre ele, nu au atribuţii în făcut minuni, nu e în fişa postului, nu sunt autorizaţi. Dar na! Iisus a înmulţit pâinea şi peştele iar  sutanicii  ăştia contemporani înmulţesc şi ei ce pot în numele Lui. În cazul de faţă înmulţesc limizine. Amin