Un Boureanu în curtea presei libere

„Băiatul ăla care a scris o să îmi plătească mie toate ratele la bancă”, a urlat domnul Cristian Boureanu aseară la Antena 3, în direct. De fiecare dată când se referea la mine, autorul investigaţiei, ţipat aşa: „ „băiatul ăla” va face, „băiatul ăla” va drege.  Poate că, dacă aş fi fost politician de ţeapa lui şi a altora, aş fi făcut  circ. Circ d-ăla „cum le place la popor”. I-aş fi întors-o „aşea”, mişto, ca la pesede, ca la peneleu: „<<Băiatul ăla>>  vă strigă pe dumneavoastră colegii în partid, dom-nu-le Boureanu. <<Băiatul ăla cu muci-n freză>> mai precis”. Aşa probabil i-aş fi ţipat în platou.  Şi abia apoi aş fi continuat să flegmez diverse politicianisme pe lavalieră. Dar nu sunt om politic şi nici nu am fost în studio. Am refuzat să merg la acea  emisiune unde se discuta despre o presupusă cenzură la ziarul unde lucrez. Din decenţă. Şi oricum, în cele din urmă, investigaţia  a apărut şi pe online.

Ştiu însă de ce mă striga domnul Boureanu  „băiatul ăla” şi nu pe numele meu adevărat,  cel cu care am şi semnat articolul. Pentru că „Nedea” nu îi spunea nimic. Nimic legat  de comenzi politice. Nimic legat de şpăgi în presă. Nimic despre jurnalişti care „lucrează în altă ligă”. Nimic. Dacă m-ar fi chemat Iriac, sau Istorescu, sau Istănescu siguranţă mi-ar fi zis  pe nume. Ar fi urlat: „Comandă!”. „De trei ori- comandă!”

Probabil că trepăduşii PDL au încins Google aseară încercând să afle cât mai multe lucruri despre afinităţile mele politice, despre „afaceriştii” mei din umbră. Iar aceşti mici pedelişti  or fi fost daţi deja afară din partid  pentru că nu au reuşit să găsească nimic pe acest  Google care probabil e şi el al serviciilor. Au întâlnit doar articolele mele în care „dădeam” şi în membri PSD, şi în mebri PDL şi în membri nemembri.

De fiecare dată când public o anchetă, un singur lucru mă dezgustă mai mult decât ameninţările pe care le primesc: niciodată cei vizaţi de investigaţie nu înţeleg faptul că în ţara asta mai există o specie de jurnalişti. Una prea puţin vizibilă. Există în presă  sute de „băiatul ăla”  care nu vor fi niciodată nici ai ălora, nici ai ălorlalţi. Vor fi doar  ai propriei lor conştiinţei.

Anunțuri